zavélcă sf vz zăvelcă

ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zăvélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă, zevélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

ZEVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZIVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZOVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZUVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zavélcă, zevélcă, zivélcă, zovélcă, zuvélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

ZEVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZIVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZOVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZUVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare din cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă la țară ca fustă. V. fotă. Le ieși înainte, împreună cu soția lui, o femeie durdulie îmbrăcată cu ie și zăvelcă, dar cu maramă de mătase. CAMIL PETRESCU, O. II 176. De-a lungul prispelor atîrnă... cămăși înflorite, scurteici și zăvelci cusute cu fluturi. VLAHUȚĂ, R. P. 64. – Variante: (regional) zevélcă (MACEDONSKI, O. I 10), zivélcă (MAT. FOLK. 442), zuvélcă (ib. 314, TEODORESCU, P. P. 334), zavélcă s. f.

ZIVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZUVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate. [Var.: zavélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă s. f.] – Comp. bg. zavivka.

ZEVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZIVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZUVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

zăvélcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci

zăvélcă s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci

ZĂVÉLCĂ s. v. catrință, fotă.

zavélcă (-ci), s. f. – Șorț popular. – Var. zăvelcă, zevelcă, zuvelcă, suvelcă. Origine incertă. Din sl. zaviti „a înfășura” (Cihac, II, 470) sau din bg. zavirka (Tiktin; Rosetti, III, 46), zaverka (Candrea), zavievka (Scriban) este dificil fonetic. După Conev 84, din bg. zavijalka. În Olt. și Trans.

ZĂVÉLCĂ, zăvélci, s. f. (Olt., Trans.) ~. (din sl. zaviti sau bg. zavirka, zaverka sau bg. zavijalka)

ZĂVÉLCĂ ~ci f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare (în dungi sau brodate), purtate la țară, în loc de fustă. /cf. bulg. zavivka

zavelcă (zevelcă) f. fotă dublă (în Oltenia). [Tras din slav. ZAVITI, a înfășura].

zevelcă f. V. zavelcă.

zavélcă, ză- și zu- f., pl. ĭ (bg. zavivka, învălitoare, d. zavivam, învălesc, învălătucesc; vsl. za-viti, a învălătuci). Vest. Prestelcă, pestelcă brodată, fota din ainte. V. vîlnic.

zăvélcă, V. zavelcă.

zuvélcă f. V. zavelcă.

zăvelcă s. v. CATRINȚĂ. FOTĂ.