zaharisí [At: (a. 1842) Arh. OLT. VII, 139 / S și: (rar) sa~ / Pzi: ~sésc / E: ngr ζαχαριάζω] 1 vt A îndulci (prea mult) cu zahăr (1) Si: a zăhăra (1). 2 vt A acoperi cu un strat de zahăr Si: a zăhăra (2), a zăhări (1), a zăhărui. 3 vt (C.i. fructe) A fierbe în zahăr. 4 vr (D. dulcețuri, miere etc.) A se îngroșa din cauza cristalizării zahărului pe care îl conține Si: a se cristaliza (2), (pop) a se zăhări (2). 5 vr (Fam; fig; d. oameni) A-și pierde (din cauza bătrâneții) vigoarea, integritatea facultăților intelectuale etc. Si: (fam) a se hodorogi, a se rablagi, a se ramoli, a se seniliza, (înv și fam) a se matofi (1). 6 vt (Rar; fig; c.i. timbrul vocii) A face să devină mieros Si: a îndulci.

zaharisíre sf [At: POLIZU / S și: (îvr) sa~ / Pl: ~ri / E: zaharisi] 1 îngroșare a dulcețurilor, a mierii din cauza cristalizării zahărului pe care îl conține Si: cristalizare (1). 2 (Fam; fig) Pierdere (din cauza bătrâneții) a vigorii, a integrității facultăților intelectuale etc. Si: (fam) hodogorire, (înv și fam) matofire, rablagire, ramolire, senilizare.

ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

ZAHARISÍRE, zaharisiri, s. f. Faptul de a se zaharisi. – V. zaharisi.

ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpata o îngroșare specifică datorită cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, vioiciunea gândirii; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zaharóso (viitorul lui zaharóno).

ZAHARISÍRE, zaharisiri, s. f. Faptul de a se zaharisi. – V. zaharisi.

ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.) A căpăta o îngroșare specifică datorită cristalizării zahărului pe care îl conține. Mierea se zaharisește cînd nu e curată. 2. Refl. (Familiar, despre persoane) A-și pierde vigoarea, energia, combativitatea. V. ramoli. Își spuse că prietenul s-a zaharisit în provincie dacă a putut suporta aiîta insolență, fără să găsească o replică. C. PETRESCU, Î. II 222. Dricul înainta încet... Toți vorbeau tare... Poeții tineri își aduseră aminte cît s-au zaharisit cei bătrîni. id. C. V. 297. Am rugat-o să nu ia în seamă... e un biet bătrîn stricat, a fost pe vremuri ceva de capul lui, dar acum s-a zaharisit. M. I. CARAGIALE, C. 19. 3. Tranz. Fig. (Rar, cu privire la tonul sau la timbrul vocii) A îndulci, a face mieros, dulceag. Dar... știți că... mai este un contișor... E cam de mult, zice jupînul zaharisind și mai tare tonul. CARAGIALE, O. I 325.

ZAHARISÍRE s. f. Faptul de a se zaharisi.

ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.) A căpăta o îngroșare specifică, datorită cristalizării zahărului pe care îl conține. 2. Refl. (Fam., despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, combativitatea. V. ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Ngr. zaharoso (< zaharono).

ZAHARISÍRE s. f. Faptul de a se zaharisi (1).

zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseái conj. prez. 3 să zahariseáscă

zaharisíre s. f., g.-d. art. zaharisírii; pl. zaharisíri

zaharisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseá; conj. prez. 3 sg. și pl. zahariseáscă

zaharisíre s. f., g.-d. art. zaharisírii; pl. zaharisíri

ZAHARISÍ vb. a se cristaliza. (Mierea s-a ~.)

ZAHARISÍ vb. v. ramoli.

ZAHARISÍRE s. cristalizare. (ă mierii.)

ZAHARISÍRE s. v. ramolire.

A SE ZAHARIS/Í pers. 3 se ~éste intranz. 1) (despre dulceață sau miere) A deveni mai dens datorită cristalizării zahărului din componență. 2) fig. A-și pierde vigoarea fizică sau/și intelectuală (în special din cauza vârstei înaintate); a se ramoli, a se rablagi; a se rebegi; a se hârbui. /<ngr. zaharóso

A ZAHARISÍ ~ésc tranz. 1) (fructe) A fierbe în sirop de zahăr. 2) fig. (tonul sau timbrul vocii) A face mieros; a îndulci. /<ngr. zaharóso

zaharisì v. 1. a pune zahăr în; 2. a fierbe în zahăr (fructe).

zaharisésc (vest) și zăhărésc (est) v. tr. (d. zahăr, zahar saŭ ngr. zahariázo, mă cristalizez, zaharóno, zaharisesc). Ferb în zahăr: fructe zaharisite. V. refl. Mă cristalizez (vorbind de zahăru din dulceața stricată). Fig. Mă ramolesc: un zaharisit! V. izmenesc.

zaharisi vb. v. RAMOLI.

a i se zaharisi chiseaua expr. (er., glum. – d. femei) a trece printr-o perioadă de abstinență sexuală.

zaharisi, zaharisesc v. r. (d. oameni) a-și pierde vigoarea, energia, limpezimea gândirii; a se ramoli