VĂRZÁR, vărzari, s. m. (Rar) Cultivator (și vânzător) de varză. – Varză + suf. -ar.

VĂRZÁRE, vărzări, s. f. Plăcintă umplută cu varză, cu ceapă, mărar, știr etc. – Varză + suf. -are.

VĂRZÁR, vărzari, s. m. (Rar) Cultivator (și vânzător) de varză. – varză + suf. -ar.

VĂRZÁRE, vărzări, s. f. Plăcintă umplută cu varză, cu ceapă, mărar, știr etc. – varză + suf. -are.

VĂRZÁR, vărzari, s. m. 1. Cultivator de varză. 2. Călugăr însărcinat cu aprovizionarea într-o mănăstire.

VĂRZÁRE, vărzări, s. f. Plăcintă umplută cu varză (acră sau dulce), cu ceapă, mărar, știr etc. Or s-aducă acasă plăcinte, vărzări... turte. PAMFILE, CR. 1. Bucatele cele mai uzitate la această ocaziune sînt... în zile de post: borș de pește, găluște, pește și vărzare. MARIAN, NA. 230.

vărzár (rar) s. m., pl. vărzári

vărzáre s. f., g.-d. art. vărzắrii; pl. vărzắri

vărzár s. m., pl. vărzári

vărzáre s. f., g.-d. art. vărzării; pl. vărzări

VĂRZÁR ~i m. Cultivator de varză. /varză + suf. ~ar

VĂRZÁRE ~ări f. Plăcintă cu umplutură de legume sau de fructe. /varză + suf. ~are

vărzare f. Mold. plăcintă cu varză bine fiartă și prăjită în untdelemn și ceapă (vărzările se fac prin posturi și pe la ajunuri): de plăcinte râde gura, de vărzare și mai tare CR.

vărzár n., pl. e (d. varză). Trans. Un fel de plăcintă țărănească umplută cu varză. – În Mold. sud uzitat la pl. vărzare, în nord vărzărĭ (ca buzunărĭ îld. -are).

vărzár, s.f. – 1. (gastr.) Plăcintă din aluat de mălai cu varză, ceapă verde, mărar și smântână: „Vărzar moale cu mărar / Din tașcă de păcurar” (D. Pop, 1970: 147; Vișeu, 1887). 2. Cultivator sau comerciant de varză. ♦ (onom.) Vărzari, poreclă pentru locuitorii din Câmpulung la Tisa. – În general, considerat der. rom. de la varză (v. Scriban, DEX, MDA); moștenit din lat. vir(i)diaria, pl. lui vir(i)diarium; cuv. s-a păstrat și în aromână, unde are formele vărdzare, virdzare (Loșonți, 2001).

vărzár, s.f. – (gastr.) Plăcintă din aluat de mălai cu varză, ceapă verde, mărar și smântână: „Vărzar moale cu mărar / Din tașcă de păcurar” (D. Pop 1970: 147; Vișeu, 1887). – Din varză (< lat. vir(i)dia „verdețuri”) + -ar.