9 definiții pentru văduviță
VĂDUVÍȚĂ, văduvițe,
s. f. (Rar)
1. Văduvioară (
1).
2. (
Iht.) Văduvioară (
2). –
Văduvă +
suf. -iță.
VĂDUVÍȚĂ, văduvițe,
s. f. 1. Văduvioară (
1).
2. (
Iht.) Văduvioară (
2). –
Văduvă +
suf. -ioară.
VĂDUVÍȚĂ, văduvițe,
s. f. 1. Văduvioară (
1). M-am înamorat de-o văduviță. ALECSANDRI, T. 112. Aice locuiește o văduviță. NEGRUZZI, S. I 322. E Novac, Baba Novac, Cu nepotul său Ioviță, Fecioraș de văduviță. PĂSCULESCU, E. P. 256.
2. (
Iht.) Văduvioară (
2).
văduvíță (rar)
s. f.,
g.-d. art. văduvíței;
pl. văduvíțe
văduvíță s. f., g.-d. art. văduvíței; pl. văduvíțe VĂDUVÍȚĂ s. 1. v. văduvioară. 2. (IHT.; Leuciscus idus) văduvioară. văduviță f. pește gras, cu carnea foarte gustoasă, crește peste un kgr. și poate ajunge la 60 cm lungime (Idus melanotus).
văduvíță f., pl. e (d. văduvă). Un mic pește de rîŭ (leviscus virga).
VĂDUVIȚĂ s. 1. văduvioară. (O ~ încă tînără.) 2. (IHT.; Leuciscus idus) văduvioară. Văduviță dex online | sinonim
Văduviță definitie
Intrare: văduviță
văduviță substantiv feminin admite vocativul