Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru văduviță

VĂDUVÍȚĂ, văduvițe, s. f. (Rar) 1. Văduvioară (1). 2. (Iht.) Văduvioară (2). – Văduvă + suf. -iță.
VĂDUVÍȚĂ, văduvițe, s. f. 1. Văduvioară (1). 2. (Iht.) Văduvioară (2). – Văduvă + suf. -ioară.
VĂDUVÍȚĂ, văduvițe, s. f. 1. Văduvioară (1). M-am înamorat de-o văduviță. ALECSANDRI, T. 112. Aice locuiește o văduviță. NEGRUZZI, S. I 322. E Novac, Baba Novac, Cu nepotul său Ioviță, Fecioraș de văduviță. PĂSCULESCU, E. P. 256. 2. (Iht.) Văduvioară (2).
văduvíță (rar) s. f., g.-d. art. văduvíței; pl. văduvíțe
văduvíță s. f., g.-d. art. văduvíței; pl. văduvíțe
VĂDUVÍȚĂ s. 1. v. văduvioară. 2. (IHT.; Leuciscus idus) văduvioară.
văduviță f. pește gras, cu carnea foarte gustoasă, crește peste un kgr. și poate ajunge la 60 cm lungime (Idus melanotus).
văduvíță f., pl. e (d. văduvă). Un mic pește de rîŭ (leviscus virga).
VĂDUVIȚĂ s. 1. văduvioară. (O ~ încă tînără.) 2. (IHT.; Leuciscus idus) văduvioară.

Văduviță dex online | sinonim

Văduviță definitie

Intrare: văduviță
văduviță substantiv feminin admite vocativul