13 definiții pentru văcarul
VĂCÁR, văcari,
s. m. 1. Persoană care duce la păscut și păzește vacile.
2. (
Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. –
Lat. vaccarius. VĂCÁR, văcari,
s. m. 1.Persoană care duce la păscut și păzește vacile.
2. (
Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. –
Lat. vaccarius. VĂCÁR, văcari,
s. m. Om care duce vacile satului la păscut și le păzește.
V. păstor, cioban, bouar. Văcarii împresurați de cîini... aduceau la cîrduri vitele fugare. SADOVEANU, O. I 268. Ajunge pe înnoptate la curtea boierească... el Stoicea, văcarul din Alăutești. GALACTION, O. I 51. De nu m-ar fi oprit văcarul satului, aș fi nimerit desigur și cîte un graure din cei cari zboară printre vitele din cireadă. ODOBESCU, S. III 23. ◊
Expr. A se supăra (sau
a se mînia) ca văcarul pe sat, se spune atunci cînd cineva, supărîndu-se fără temei, crede că pedepsește pe altul, dar în realitate se păgubește pe sine însuși.
VĂCÁR s. (Transilv. și Ban.) ciurdar, (Mold.) haidău. (E ~ul satului.) VĂCÁRUL s. art. v. alcor. VĂCÁR ~i m. 1) Lucrător care paște și îngrijește vacile. ◊ A se supăra ca ~ul pe sat a se supăra fără nici un motiv. /vacă + suf. ~ar văcar m. păzitor de vaci.
văcár m. (d. vacă, it. vaccajo, pv. vaquier, fr. vacher, sp. vaquero, pg. vaqueiro. D. rom. vine rut. vakar). Păzitor de vacĭ. A te supăra ca văcaru pe sat, a te supăra din senin și fără ca cel pe care te-aĭ supărat să știe că eștĭ supărat. – Fem.
văcăreasă și
-íță. VĂCAR s. (Transilv. și Ban.) ciurdar, (Mold.) haidău. (E ~ul satului.) văcarul s. art. v. ALCOR. a se supăra ca văcarul pe sat expr. a se supăra fără motiv pe cineva.
Văcarul dex online | sinonim
Văcarul definitie
Intrare: văcar
văcar admite vocativul substantiv masculin
Intrare: Văcarul
Văcar 1 s.m.art. (numai) singular substantiv propriu masculin articulat