13 definiții pentru vântrea
VÂNTREÁ, vântrele,
s. f. Pânză de corabie; vetrelă. [
Var.:
vintreá s. f.] –
Cf. sl. vetrilo, rom. vânt. VINTREÁ s. f. v. vântrea. VÂNTREÁ, vântrele,
s. f. Pânză de corabie; vetrelă. [
Var.:
vintreá s. f.] –
Cf. sl. vetrilo, rom. vânt. VINTREÁ s. f. v. vântrea. VINTREÁ s. f. v. vintrea. VÎNTREÁ, vîntrele,
s. f. (Mai ales la
pl.) Pînză de corabie; vetrelă. Din insule bogate, sfîșiind apa, mese O luntre cu vîntrele ce spînzură sumese. EMINESCU, O. IV 306. Ce viață grea duc marinarii!.. suind și coborînd pe scări de gheață... ca să strîngă și să dezvălească vîntre Cele pe tot minutul. GHICA, la CADE. (În forma vintrea) Luntrea cu-ale ei vinlrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154. –
Pl. și: vîntreli (ALECSANDRI, P. III 84). – Variantă:
vintreá s. f. vântreá / vintreá (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. vântrélei / vintrélei;
pl. vântréle / vintréle,
art. vântrélele / vintrélele
vântreá s. f., pl. vântréle VINTREÁ s. v. pânză, velă. VÂNTREÁ ~éle f. Pânză de corabie. /<sl. vetrilo vîntréle f., pl. (d. vétrilă, pl. vetrile, supt infl. luĭ vînt și a cuvintelor de forma viorea-viorele). Vechĭ. Pînze de corabie, vele. – Sing. ar fi vîntrea, că dac’ar fi -eală, pl. ar fi -elĭ.
vintrea s. v. PÎNZĂ. VELĂ. Vântrea dex online | sinonim
Vântrea definitie
Intrare: vântrea
vântrea 1 pl. -e substantiv feminin
vintrea substantiv feminin
vântrea 2 pl. -i substantiv feminin