7 definiții pentru vântișor
VÂNTIȘÓR s. n. Vântuleț. –
Vânt +
suf. -ișor.
VÂNTIȘÓR s. n. Vântuleț. –
Vânt +
suf. -ișor.
VÎNTIȘÓR s. m. Vîntuleț. Un vîntișor prinse a bate printre ramurile sălciilor desfrunzite, iar la mal valurile se loveau de țărm cu zgomot ușor și
sec. DUNĂREANU, N. 130. Bătea un vîntișor subțire în ziua aceea, de-ți frigea obrazul. CREANGĂ, A. 87.
vântișór s. n., pl. vântișoáre VÎNTIȘOR s. (MET) vînticel, vîntuleț. (Sufla un ~ cam rece.) Vântișor dex online | sinonim
Vântișor definitie
Intrare: vântișor
vântișor substantiv neutru