VÂLCELÚȘĂ, vâlcelușe, s. f. Diminutiv al lui vâlcea. – Vâlcea + suf. -elușă.

VÂLCELÚȘĂ, vâlcelușe, s. f. Diminutiv al lui vâlcea. – Vâlcea + suf. -elușă.

VĂLCELÚȘĂ s. f. v. vîlcelușă.

VÎLCELÚȘĂ, vîlcelușe, s. f. Diminutiv al lui vîlcea. Mergeau mereu prin codru... coborînd și urcînd prin vîlcelușe molatice. CAMIL PETRESCU, O. II 160. – Variantă: vălcelúșă (TEODORESCU P. P. 233) s. f.

vâlcelúșă s. f., art. vâlcelúșa, g.-d. art. vâlcelúșei; pl. vâlcelúșe

vâlcelúșă s. f., art. vâlcelúșa, g.-d. art. vâlcelúșei; pl. vâlcelúșe