Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru vertebră

VERTÉBRĂ, vertebre, s. f. Fiecare dintre oasele scurte, în formă de inel, care formează împreună coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și în care se află măduva spinării și anexele ei. – Din fr. vertèbre, lat. vertebra.
VERTÉBRĂ, vertebre, s. f. Fiecare dintre oasele scurte, în formă de inel, care formează împreună coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și în care se află măduva spinării. – din fr. vertèbre, lat. vertebra.
VERTEBRĂ, vertebre, s. f. Fiecare dintre oasele, în formă de inel, care formează coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și prin care trece măduva spinării. Baza scheletului este coloana vertebrală, compusă din 33-34 vertebre. ANATOMIA 140.
vertébră (-te-bră) s. f., g.-d. art. vertébrei; pl. vertébre
vertébră s. f. (sil. -bră), g.-d. art. vertébrei; pl. vertébre
VERTÉBRĂ s. (ANAT.) (înv.) coinac.
VERTÉBRĂ s.f. Fiecare dintre oasele în formă de inel care alcătuiesc coloana vertebrală, în canalul căreia se află măduva spinării. // În forma vertebr-, vertebro-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „care are vertebre”; „(referitor la) șira spinării”, „coloana vertebrală”, „vertebrat”. [< fr. vertèbre, cf. it., lat. vertebra < vertere – a întoarce].
VERTÉBRĂ s. f. fiecare dintre oasele în formă de inel care alcătuiesc coloana vertebrală. (< fr. vertèbre, lat. vertebra)
VERTÉBRĂ ~e f. Fiecare dintre oasele scurte ale coloanei vertebrale. [Sil. -te-bră] /<fr. vertébre, lat. vertebra
vertebră f. fiecare din oscioarele ce compun șira spinării.
*vertébră f., pl. e (lat. vértebra și -ébra; it. vértebra, fr. vertébre). Anat. Fiecare din oasele inelare care formează șira spinăriĭ saŭ coloana vertebrală, în care e conținută măduva spinăriĭ.
VERTEBRĂ s. (ANAT.) (înv.) coinac.

Vertebră dex online | sinonim

Vertebră definitie

Intrare: vertebră
vertebră substantiv feminin
  • silabisire: ver-te-bră