Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru ventricea

VENTRICEÁ, ventricele, s. f. (Bot.) Ventrilică (1). – Et. nec.
VENTRICEÁ, ventricele, s. f. (Bot.) Ventrilică (1). – Et. nec.
VENTRICEÁ, ventricele, s. f. Plantă erbacee, cu tulpina culcată, cu flori mari, albastre, la subțioara frunzelor (Veronica tournefortii). Un gorun negru și singuratic pe lîngă care trec... e năpădit la poale de ventricele. CAMIL PETRESCU, O. I 266.
ventriceá s. f., art. ventriceáua, g.-d. art. ventricélei; pl. ventricéle, art. ventricélele
ventriceá s. f., art. ventriceáua, g.-d. art. ventricélei; pl. ventricéle
VENTRICEÁ s. v. ventrilică.
ventrilică (ventricea) f. plantă cu proprietăți vulnerare (Veronica). [V. vetrice și vintre].
VENTRICEA s. (BOT.; Veronica tournefortii) ventrilică.

Ventricea dex online | sinonim

Ventricea definitie

Intrare: ventricea
ventricea substantiv feminin