Dicționare ale limbii române

2 intrări

28 definiții pentru veghe

VÉGHE, veghi, s. f. 1. Stare a celui care nu doarme; trezie. ♦ Priveghi (ia un mort). 2. Ocrotire, pază, strajă. 3. (Mar.) Explorare a orizontului pentru a descoperi nave, avioane sau uscatul; p. ext. totalitatea persoanelor care execută această misiune. – Din veghea (derivat regresiv).
VEGHEÁ, veghez, vb. I. 1. Intranz. A sta treaz noaptea, a nu dormi în timpul nopții. 2. Tranz. A îngriji un bolnav (stând noaptea la căpătâiul lui). 3. Tranz. A păzi, a sta de strajă. ♦ A supraveghea o activitate; a fi atent la ceva. – Lat. vigilare.
VÉGHE, (rar) veghi, s. f. 1. Stare a celui care nu doarme; trezie. ♦ Priveghi (la un mort). 2. Ocrotire, pază, strajă. 3. (Mar.) Explorare a orizontului pentru a descoperi nave, avioane sau uscatul; p. ext. totalitatea persoanelor care execută această misiune. – Din veghea (derivat regresiv).
VEGHEÁ, veghez, vb. I. 1. Intranz. A sta treaz noaptea, a nu dormi în timpul nopții. 2. Tranz. A îngriji un bolnav (stând noaptea la căpătâiul lui). 3. Tranz. A păzi, a sta de strajă. ♦ A supraveghea o activitate; a fi atent la ceva. – Lat. vigilare.
VÉGHE, (rar) veghi, s. f. 1. Stare a ființei care este trează, care nu doarme; trezie. Își aducea aminte nopțile de veghe, aplecările peste pătucul lui, ca să-i asculte răsuflarea. BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE. ♦ Priveghi. Veghe la căpătîiul unui mort. (Poetic) Făclie de veghe pe umezi morminte. EMINESCU, O. I 37. 2. Ocrotire, pază, strajă. ◊ Loc. adv. De veghe = de strajă, de pază. Pe acoperișul cel mai nalt din oraș Poetul sta de veghe Scrutător peste kilometri și leghe. BENIUC, V. 126. De aici, de unde sînt la post, eu urmăresc Cum urcă-ncet spre cota-nzăpezită Șanțul În care ne aflăm de veghe. CAMIL PETRESCU, V. 65. (Poetic) Plopii, umbre solitare în văzduhul neclintit, Visători ca amorezii Stau de veghe la fereastră. TOPÎRCEANU, B. 69.
VEGHEÁ, veghez, vb. I. 1. Intranz. A sta noaptea treaz, a nu dormi în timpul nopții. Bătrîna care veghea bună parte din noapte, așteptînd utrenia, se odihnea. GALACTION, O. I 321. Singur eu veghez în noapte, Ploaia cîntă tot mai tare. TOPÎRCEANU, B. 74. Fig. În fereastra bătrînalui conac veghea aceeași lumină sfioasă. REBREANU, R. II 207. Felinarele pustii veghează la colțuri și rareori, în lumina murdară, își arată chipul muncitori întîrziați. DUNĂREANU, CH. 107. Și țintirimul singur cu strîmbe cruci veghează, O cucuvaie sură pe una se așază. EMINESCU, O. I 69. ♦ (Popular) A sta treaz cu gîndul la cineva sau la ceva. Să-l văd seara ce cinează Și la ochii cui veghează. HODOȘ, P. P. 58. 2. Tranz. A îngriji un bolnav (stînd la căpătîiul lui). Bătrîna o veghease și se rugase. GALACTION, O. I 321. Zi și noapte l-a vegheat, Perne albe i-a mutat, Cînd la cap, cînd la picioare. ALECSANDRI, P. P. 112. ◊ (În construcții figurate) Numai focurile înalte ale conacelor și hambarelor vegheau somnul cîmpiei. DUMITRIU, B. F. 62. 3. Tranz. A păzi, a sta de pază, a străjui. Oile umblau îmbulzite la vale, cu cîinii veghindu-le cu urechile ciulite. DUMITRIU, N. 199. ◊ Intranz. Adorm și ea la capu-mi surîde și veghează. EMINESCU, O. IV 82. Precum veghează o mamă bună Lîngă copilul ce-i adormit. ALECSANDRI, T. I 341. ♦ A supraveghea o activitate. Dănilă... veghea mulsul caprelor. GALACTION, O. I 158.
véghe s. f., art. véghea, g.-d. art. véghii; pl. veghi
vegheá (a ~) vb., ind. prez. 3 vegheáză, 1 pl. veghém, 2 pl. vegheáți; conj. prez. 3 să veghéze; ger. veghínd; part. vegheát
véghe s. f., art. véghea, g.-d. art. véghii; pl. veghi
vegheá vb., ind. prez. 1 sg. veghéz, 3 sg. și pl. vegheáză 1 pl. veghém, 2 pl. vegheáți; conj. prez. 3 sg. și pl. veghéze; ger. veghínd; part. vegheát
VÉGHE s. 1. v. nesomn. 2. priveghere, trezie, (înv. și reg.) priveghi, (reg.) privegheală. (În timpul ~ii...) 3. v. pază. 4. gardă, pază, strajă, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 5. v. santinelă.
VÉGHE s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer.
VEGHEÁ vb. 1. v. păzi. 2. a păzi, (înv.) a socoti. (L-a ~ toată noaptea.) 3. a supraveghea, (înv.) a surveghea. (A ~ mersul lucrărilor pe șantier.)
VEGHEÁ vb. v. apăra, feri, ocroti, păzi, proteja, respecta, ține.
Veghe ≠ somn
A veghea ≠ a dormi
veghiá (-ghéz, -át), vb.1. A nu dormi, a sta treaz. – 2. A păzi. – 3. (Refl., înv.) A-și da silința, a face ceva cu grijă. – Mr. avegl’u, aviglare, megl. viglu, viglari, istr. veglu. Lat. vĭgĭlāre (Pușcariu 1871; Skok, Miscell. Schuchardt, 1281; REW 9326), cf. v. it. vegghiare, prov. velhar, fr. veiller, cat. vetllar, sp. velar. – Der. veghe, s. f. (trezie; șezătoare; priveghi, rugăciuni publice; cart, a patra parte a nopții corespunzînd rondului unei santinele); veghetor, adj. (care veghează); supraveghia, vb. (a păzi), după fr. surveiller; supraveghetor, s. m. (persoană care supraveghează, inspector); înveghia, vb. (Mold., a-și da silința, a veghea), pe care Pușcariu, Dacor., VII, 123 și DAR, îl consideră drept der. din lat. invĭgĭlāre. Cf. priveghia.
VÉGHE f. 1) Stare a unei persoane care nu doarme; trezie. 2) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; strajă; pază; gardă. ◊ A sta de ~ a păzi. [Art. veghea; G.-D. veghii] /v. a veghea
A VEGHEÁ ~éz 1. intranz. A sta treaz în timpul nopții din motive diferite. 2. tranz. 1) (bolnavi) A avea în grijă stând noaptea la căpătâi. 2) (persoane, bunuri materiale) A ține în veghe; a păzi; a străjui. 3) A avea în pază; a lua sub ocrotire; a ocroti; a păzi; a proteja; a apăra; a supraveghea. /<lat. vigilare
veghe f. 1. fapta de a veghia: făclie de veghe pe umezi morminte EM.; 2. starea celui treaz; 3. partea nopții în diviziunea celor antici: Romanii împărțiau noaptea în patru veghi. [Lat. VIGILIA].
veghià v. 1. a nu dormi noaptea (sau o parte a nopții), a rămânea treaz: a veghea târziu; 2. a fi de pază; 3. fig. a lua seama, a fi cu luare aminte. [Lat. VIGILARE].
veghiu n. (poetic) veghere: te voiu urmări, vrăjmașe, cu aprigul tău veghiu AL.
véghe f. (d. a veghea saŭ d. lat. vĭgĭlia, pop. *vĭglĭa, de unde s’a făcut *veglĭe, veghe; it. veglio, vegghia, fr. veille). L. N. Acțiunea de a veghea. Starea omuluĭ care veghează (care e treaz), trezie. La Romanĭ, schimb de gardă, de santinele. (Noaptea era împărțită în patru veghĭ orĭ schimburĭ).
veghéz și (vechĭ) veghĭ, a -gheá v. tr. (lat. vigĭlo, vigĭlare, it. vegliare, vegghiare, pv. velhar, fr. veiller. V. pri- și supra-veghez). Vechĭ. Păzesc, protejez: Doamne, veghe-ne (= veghează-ne!). A veghea voĭa (saŭ fața cuĭva), a-ĭ face pe plac, a-l favoriza, a-l părtini. Azĭ. V. intr. Păzesc, priveghez. Staŭ deștept, nu dorm (după fr.). V. refl. L. V. Mă feresc, mă păzesc. Să nu să veghe ochĭul tăŭ pre el (Bibl. 1688), să nu vegheze pentru el, asupra luĭ.
veghe s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER.
VEGHE s. 1. nesomn, trezie, (livr.) vigilitate, (rar) veghere. (Stare de ~.) 2. priveghere, trezie, (înv. și reg.) priveghi, (reg.) privegheală. (În timpul ~...) 3. pază, strajă, străjuire, supraveghere, veghere, (rar) păzit, priveghi, (înv. și pop.) priveghere, (reg.) păzeală, (înv.) năzirie, păzire. (Serviciul de ~.) 4. gardă, pază, strajă, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 5. (MIL.) pază, santinelă, strajă, (pop.) caraulă, pîndar, străjer, (reg.) șilboc, (prin Ban.) șălbocar. (~ se afla în post.)
veghea vb. v. APĂRA. FERI. OCROTI. PĂZI. PROTEJA. RESPECTA. ȚINE.
VEGHEA vb. 1. a păzi, a străjui, a supraveghea, (înv. și pop.) a priveghea. (A ~ poarta cetății.) 2. a păzi, (înv.) a socoti. (L-a ~ toată noaptea.) 3. a supraveghea, (înv.) a surveghea. (A ~ mersul lucrărilor pe șantier.)

Veghe dex online | sinonim

Veghe definitie

Intrare: veghe
veghe substantiv feminin
Intrare: veghea
veghea verb grupa I conjugarea a II-a