Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru utilitar

UTILITÁR, -Ă, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile (imediate), care pune pe primul plan utilitatea (imediată); preocupat de interese materiale. – Din fr. utilitaire.
UTILITÁR, -Ă, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile (imediate), care pune pe primul plan utilitatea (imediată); preocupat de interese materiale. – Din fr. utilitaire.
UTILITÁR, -Ă, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile, practice; care urmărește utilitatea, folosul practic. Mișcarea intelectuală din zilele noastre a luat o direcțiune mai utilitară, tinzînd mai cu seamă la instruirea poporului. MACEDONSKI, O. IV 28. Literatura are de multe ori o mare importanță utilitară, politică. GHEREA, ST. CR. III 18.
utilitár adj. m., pl. utilitári; f. utilitáră, pl. utilitáre
utilitár adj. m., pl. utilitári; f. sg. utilitáră, pl. utilitáre
UTILITÁR adj. practic, pragmatic, utilitarist. (O concepție ~.)
UTILITÁR, -Ă adj. Referitor la utilitate, din punctul de vedere al utilității; preocupat de interese materiale. [< fr. utilitaire].
UTILITÁR, -Ă adj. referitor la utilitate, din punctul de vedere al utilității; preocupat de interese materiale. (< fr. utilitaire)
UTILITÁR ~ă (~i, ~e) Care pune la bază utilul; care urmărește scopuri utile. Concepție ~ă. /<fr. utilitaire
utilitar a. și m. care tinde la utilitate, care nu recunoaște ca principiu al binelui decât utilitatea.
*utilitár, -ă adj. (d. utilitate; fr. -taire). Care consideră numaĭ utilitatea: morală utilitară. Subst. Un utilitar (utilitarist).
UTILITARĂ aviație utlitară (v.).

Utilitar dex online | sinonim

Utilitar definitie

Intrare: utilitar
utilitar adjectiv