USCĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, uscăței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat2 (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat2 + suf. -el. – Uscățică: cu schimbare de sufix.

USCĂȚÉL, -ÍCĂ, uscaței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat2 (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat2 + suf. -el, -ică.

USCĂȚÉL, -ÍCĂ, uscăței, -le, adj. Diminutiv al lui uscat. Cucoana Savastița... o femeie mică, uscățică... smunci lui Andrei pălăria din mînă. HOGAȘ, H. 84.

USCĂȚÉLE s. f. pl. 1. Prăjitură făcută din bucățele de aluat dospit, prăjite în grăsime. V. minciună (II). 2. Uscătură (1). Haideți la pădure să aducem uscățele, să ne facă mama voastră plăcinte. RETEGANUL, P. I 44.

uscățeá s. f., g.-d. art. uscățélei; pl. uscățéle, art. uscățélele

uscățél adj. m., pl. uscățéi; f. uscățícă, pl. uscățéle

uscățél adj. m., pl. uscățéi; f. sg. uscățícă, pl. uscățéle

uscățéle s. f. pl. (prăjitură)

USCĂȚEÁ s. v. minciunea.

USCĂȚÍCĂ s. v. minciunea.

USCĂȚÍCĂ ~éle f. 1) mai ales la pl. Produs alimentar dulce, preparat din felii de aluat nedospit, prăjit în multă grăsime; minciunea. 2) la pl. Crengi subțiri și uscate. /uscat + suf. ~ică

uscățea f. pancovă. [Lit. turtă cam uscată].

uscățeá și -ícă f., pl. ele (dim. d. uscat). Munt. Maram. Scoveargă.

USCĂȚEA s. minciună, minciunea, minciunică, scovardă, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~.)

USCĂȚICĂ s. minciună, minciunea, minciunică, scovardă, uscățea, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~.)