ÚNGE, ung,
vb. III.
1. Tranz. și
refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊
Expr. (
Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (
Fam.) A unge (bine) pe cineva =
a) a bate zdravăn pe cineva;
b) a mitui. (
Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (
Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (
Refl.;
fam.) A se unge pe gât = a bea.
2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui.
3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. –
Lat. ungere. UNS, -Ă, unși, -se,
adj.,
s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros.
2. S. m. (
Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. –
V. unge. ÚNGE, ung,
vb. III.
1. Tranz. și
refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊
Expr. (
Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (
Fam.) A unge (bine) pe cineva =
a) a bate zdravăn pe cineva;
b) a mitui. (
Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (
Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (
Refl.;
fam.) A se unge pe gât = a bea.
2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui.
3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. –
Lat. ungere. UNS, -Ă, unși, -se,
adj.,
s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros.
2. S. m. (
Înv.) Monarh sau cleric considerat, în urma unei ceremonii religioase speciale, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. –
V. unge. ÚNGE, ung,
vb. III.
Tranz. 1. A acoperi o suprafață sau un obiect cu un strat unsuros sau lipicios; a întinde un strat pe o suprafață, pe un obiect. (
Refl.) Ne bălăceam în valuri, ieșeam la mal și ne ungeam cu nomol din cap pînă-n picioare. SADOVEANU, O. VII 323. Căruntul păr văpsindu-și, se unge cu pomadă. NEGRUZZI, S. II 244. ◊
Expr. A unge pe cineva la inimă (cu miere) = a face cuiva o mare plăcere, a da cuiva o mare satisfacție. Visam că erai lîngă mine... știi?... parcă mă ungeai cu miere la inimă. ALECSANDRI, T. 591.
A-și unge gîtul sau (
refl.)
a se unge pe gît = a bea băuturi spirtoase. Tîrguiește el tot ce-i trebuie, se unge pe gît bine cu sîngele domnului și, cam clătinîndu-se... pornește spre casă. ȘEZ. IV 1. (Cu pronunțare regională) După ce Ivan își unsă puțin gîtul, plecă. ȘEZ. I 205. ♦ (Familiar, cu complementul «coastă», «spinare» etc.) A trage cuiva o bătaie bună. A rupt un par din gard și se puse să-i ungă costițele. ȘEZ. IX 70. ♦ A pune unsoare la angrenajele unei mașini, la balamalele unei uși etc.; a gresa, a lubrifia. Moș Nichifor deciocălase căruța și-o ungea. CREANGĂ, P. 112. Ușa s-o ungi la țîțînă Și să vini mîndro-n grădină. HODOȘ, P. P. 164. ◊
Expr. (Familiar)
A unge osia (sau
a unge cuiva ochii) = a mitui. Au uns unora ochii cu cîteva zeci de pogoane de aci din Hagiu. SADOVEANU, M. C. 192.
A fi uns cu toate unsorile = a cunoaște din experiență și bune și rele, a fi trecut prin multe.
2. (Cu privire la persoane, în practica creștină) A mirui; (în ceremonialul încoronării unui monarh sau a învestirii unui arhiereu) a consacra, a învesti. Bîrnovă îl lămurea ce se petrece în biserică, cum se închină vodă, cum e purtat prin altar... cum e binecuvîntat și uns. SADOVEANU, O. VII 72. De două ori te-a uns mitropolitul Teoctist cu sfîntul mir domnesc. DELAVRANCEA, O. II 90. ◊
Refl. pas. Spuneți țării... că voința mea e să se ungă Bogdan de cînd sînt în viață. DELAVRANCEA, A. 122.
3. A lipi, a tencui, a humui. Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț. EMINESCU, O. I 84. ♦ A mînji, a murdări. Unge toți păreții cu sînge. CREANGĂ, P. 25.
UNS, -Ă, unși, -se,
adj. Acoperit cu un strat gras. Astăzi cîntăm... frumusețea vînjoasă a curelelor unse. DEȘLIU, G. 19. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. Țineam ceaslovul deschis și, cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele. CREANGĂ, A. 4. ♦ (Substantivat,
m., învechit) Monarh sau cleric considerat, în urma unei ceremonii religioase speciale, ca reprezentant al lui dumnezeu pe pămînt.
únge (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ung, 1
pl. úngem, 2
pl. úngeți,
perf. s. 1
sg. unséi, 1
pl. únserăm;
ger. ungấnd;
part. uns
uns (
înv.)
s. m.,
pl. unși
únge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; part. uns ÚNGE vb. 1. v. gresa. 2. a întinde. (~ untul pe pâine.) 3. a (se) mânji. (S-a ~ cu nămol, la mare.) 4. a da. (Își ~ piciorul cu alifie.) 5. v. mirui. 6. v. înscăuna. ÚNGE vb. v. lipi, mitui, spoi, șperțui, vărui. UNS adj. 1. v. gresat. 2. gras, unsuros, (rar) onctuos. (Un obiect ~.) 3. v. întins. únge (-g, -ns), vb. –
1. A acoperi cu un strat de material unsuros sau lipicios. –
2. A gresa. –
3. A impregna, a mînji, a tencui. –
Mr. (a)ungu, (a)umșu, (a)undzire,
megl. ung, unș, ungiri,
istr. ungu, uns.
Lat. ŭngĕre (Pușcariu 1815; REW 9069),
cf. vegl. yondar,
it. ungere,
port. onher,
fr. oindre. –
Der. unsoare,
s. f. (substanță grasă; grăsime de porc; unguent); unsură,
s. f. (acțiunea de unge); unsuros,
adj. (gras, uleios); unsuri,
vb. (a îmbiba cu grăsime).
Cf. unt, untură.
A ÚNGE ung tranz. 1) A acoperi cu un strat gras sau vâscos (în scopuri alimentare, igienice sau de protecție). ~ pâinea cu unt. ~ pielea cu unsori. ◊ ~ (pe cineva) cu miere la inimă a-i face cuiva o mare plăcere. ~ gâtul a bea (puțin). ~ osia a mitui. ~ cu var a vărui. ~ cu lut a murui; a lipi. 2) A face să fie murdar; a acoperi cu pete de grăsime; a murdări; a mânji; a păta. ◊ ~ ochii a) a induce în eroare; a înșela; b) a da ceea ce trece printre degete. 3) A învesti în funcția de monarh sau demnitar bisericesc. /<lat. ungere UNS únsă (unși, únse) 1) v. A UNGE. 2) și substantival înv. (despre persoane) Care este învestit în funcția de monarh sau demnitar bisericesc prin ceremonia ungerii cu mir. /v. a unge unge v.
1. a freca cu uleiu sau cu o materie grasă;
2. a freca cu uleiu sfințit.
3. fam. a mitui pe cineva. [Lat. UNGERE].
uns m. cel ce a primit sfânta ungere, care a fost consacrat: unsul Domnului.
ung, uns, a
únge v. tr. (lat. únguere și úngere, it. úngere și úgnere, pv. unher, fr. oindre, cat. sp. pg. ungir). Acoper cu uleĭ, grăsime, alifie, păcură ș. a.: s’a uns cu alifie, a uns osia ca să nu scîrțîĭe, a uns casa cu petrol și ĭ-a dat foc. Miruĭesc, ung cu mir: a fost uns ca rege. Fig. Iron. (pin aluz. la roată ca să nu scîrțîĭe). Mituĭesc (ca să nu facă gură): l-a uns c’un pol.
uns, -ă adj. și s. (d. ung. V.
unt). Miruit, consacrat, ales: unsu luĭ Dumnezeŭ. A merge uns, a merge ca uns, a funcționa bine: mașina merge unsă.
UNGE vb. 1. (TEHN.) a gresa, a lubrifia. (A ~ piesele unei mașini.) 2. a întinde. (~ untul pe pîine.) 3. a (se) mînji. (S-a ~ cu nămol, la mare.) 4. a da. (Își ~ piciorul cu alifie.) 5. a mirui, (înv.) a pomăzui. (L-au ~ episcop.) 6. a înscăuna, a întrona, a învesti, a numi, a proclama, a pune, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ domnitor.) unge vb. v. LIPI. MITUI. SPOI. ȘPERȚUI. VĂRUI. UNS adj. 1. (TEHN.) gresat. (Motor ~.) 2. gras, unsuros, (rar) onctuos. (Un obiect ~.) 3. întins. (Untul era ~ pe pîine.) UNS s. întindere, ungere. (~ untului pe pîine.) a fi uns cu toate alifiile expr. a avea mare experiență; a fi versat; a nu putea fi înșelat.
a merge ca un ceasornic / ca ceasul / ca pe roate / ca uns expr. a funcționa, a evolua perfect.
a se unge pe gât expr. a bea
a unge (pe cineva)
cu miere expr. v.
unge a unge bine (pe cineva)
expr. a bate zdravăn (pe cineva)
a unge osia expr. v.
unge unge, ung
v. t. a mitui, a da bacșiș