UNIVERSALÍSM s. n. (Rar) Universalitate. – Din fr. universalisme.

UNIVERSALÍSM s. n. (Rar) Universalitate. – Din fr. universalisme.

universalísm (rar) s. n.

universalísm s. n.

UNIVERSALÍSM s. universalitate. (~ul preocupărilor sale.)

UNIVERSALÍSM s.n. 1. Caracterul, însușirea a ceea ce este universal; multilateralitate în cunoștințe; universalitate. 2. (Fil.) Denumire dată teoriilor care afirmă existența unei realități ca un tot unic, universal. 3. Direcție idealistă care promovează ideea unei morale unice, general-umane, în cadrul societății. [Cf. fr. universalisme].

UNIVERSALÍSM s. n. 1. universalitate (1). 2. denumire dată teoriilor filozofice care afirmă existența unei realități ca un tot unit, universal. 3. direcție idealistă în etică care promovează ideea unei morale unice, general-umane, în cadrul societății. (< fr. universalisme)

UNIVERSALISM s. universalitate. (~ preocupărilor sale.)