UNGURÍME s. f. Mulțime de maghiari; totalitatea maghiarilor; ținut locuit de maghiari (în Transilvania). – Ungur + suf. -ime.

UNGURÍME s. f. Mulțime de maghiari; totalitatea maghiarilor; ținut locuit de maghiari (în Transilvania). – Ungur + suf. -ime.

UNGURÍME s. f. (Cu sens colectiv) Mulțime de unguri.

unguríme s. f., g.-d. art. ungurímii

unguríme s. f., g.-d. art. ungurímii

UNGURÍME s. v. maghiarime.

UNGURÍME f. (colectiv de la ungur) 1) Totalitate a ungurilor; neamul unguresc. 2) Mulțime de unguri. /ungur + suf. ~ime

ungurime f. neamul unguresc.

unguríme f. Mulțime de Ungurĭ saŭ neamu unguresc: M’am suit la munte’n zorĭ și-am prins fulgeru din norĭ, și de sus, din înălțime, l-am zvîrlit în ungurime (P. P.)