UMBRÓS, -OÁSĂ, umbroși, -oase, adj. 1. (Despre copaci, vegetație) Care face umbră (I 1), care ține umbră; (despre locuri) care se află la umbră, acoperit de umbră, plin de umbră; umbrit. 2. Întunecos. – Lat. umbrosus sau umbră + suf. -os.

UMBRÓS, -OÁSĂ, umbroși, -oase, adj. 1. (Despre copaci, vegetație) Care face umbră (I 1), care ține umbră; (despre locuri) care se află la umbră, acoperit de umbră, plin de umbră; umbrit. 2. Întunecos. – Lat. umbrosus sau umbră + suf. -os.

UMBRÓS, -OÁSĂ, umbroși, -oase, adj. 1. Care dă umbră, ține umbră; care se află la umbră, este acoperit de umbră, plin de umbră. Se simțeau în locuri umbroase miresmele ascuțite de la mintă. SADOVEANU, E. 119. Cutrieram dumbrăvile și luncile umbroase. CREANGĂ, A. 117. Sub crengile umbroase mierla sare șuierînd. ALECSANDRI, P. A. 122. Jelui-m-aș codrului, Codrului frunzosului, Codrului umbrosului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 192. 2. Întunecos. De după depărtările umbroase ale pămîntului se deschise, ca un colosal semicerc de aur înflăcărat, geana aprinsă a soarelui. HOGAȘ, M. N. 92. Două lacrimi... ca două stele ce se coboară dintr-un spațiu umbros. BOLINTINEANU, O. 459. ◊ Fig. Sufletul ei întreg era o reflectare umbroasă și tristă a sufletului său de copil. EMINESCU, N. 41.

umbrós adj. m., pl. umbróși; f. umbroásă, pl. umbroáse

umbrós adj. m., pl. umbróși; f. sg. umbroásă, pl. umbroáse

UMBRÓS adj. umbrit, (rar) umbricios. (Un loc ~.)

UMBRÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care face umbră; care ține umbră. Copac ~. 2) Care are umbră; care este umbrit. Alee ~oasă. /umbră + suf. ~os

umbros a. 1. care face umbră: păduri umbroase; 2. acoperit de umbră: vale umbroasă. [Lat. UMBROSUS].

umbrós, -oásă adj. (lat. umbrosus). Plin de umbră: pădure, vale umbroasă; castaniĭ îs umbroșĭ.

UMBROS adj. umbrit, (rar) umbricios. (Un loc ~.)