16 definiții pentru tăuri
TĂU1, tắuri,
s. n. 1. (
Reg.) Apă stătătoare puțin adâncă; baltă. ♦ Lac (glaciar); iezer.
2. (
Înv.) Prăpastie, abis. – Din
magh. tó. TĂU1, tắuri,
s. n. 1. Apă stătătoare puțin adâncă; baltă. ♦ Lac (glaciar); iezer.
2. (
Înv.) Prăpastie, abis. – Din
magh. tó. TĂU1, tăuri,
s. n. 1. Apă stătătoare, puțin adîncă și noroioasă; baltă, băltoacă. Din locurile cele de dedesubt, din tău, știa că trebuie să suie mistreții. SADOVEANU, O. A. II 175. Vara în tău, toamna la ghindă... porcii lui Turcalete creșteau. GALACTION, O. I 291. Bade, de urîtul tău, Face-m-oi trestie-n tău. MARIAN, O. II 346. Bade, de dorul tău, mă topesc ca inu-n tău. HODOȘ, P. P. 33. ♦ Lac, iezer. Tatăl tău... mîndra ți-a aflat Și pe dîns-a aruncat Într-un tău adînc și lat. ALECSANDRI, P. P. 21.
2. (Învechit) Prăpastie, abis. (
Fig.) Șters vederii de tăul nopții, a pornit-o cu multă fereală spre miazănoapte, unde zărise pădurea. POPA, V. 75.
TĂU1, tăuri,
s. n. 1. Apă stătătoare puțin adâncă; baltă. ♦ Lac, iezer.
2. (
Înv.) Prăpastie, abis. –
Magh. tó. !tău1/al tău adj. pr. m. (prietenul tău/un prieten al tău, al tău prieten; prietenului tău/unui prieten al tău),
pl. tăi/ai tăi (prietenii tăi/niște prieteni ai tăi, ai tăi prieteni; prietenilor tăi/unor prieteni ai tăi);
f. ta/a ta (prietena ta/o prietenă a ta, a ta prietenă),
g.-d. tále/a tále (prietenei tale/unei prietene a tale),
pl. tále/ale tále (prietenele tale/niște prietene ale tale, ale tale prietene; prietenelor tale/unor prietene ale tale)
tău3 (
reg.)
s. n.,
art. tắul;
pl. tắuri
-tău/-tu (
pop.,
fam., după nume de rudenie)
adj. pr. m. (frate-tău/frate-tu; lui frate-tău/lui frate-tu);
f. -ta (soră-ta),
g.-d. -tii (soră-tii)
tău2 (al ~) pr. m. (prietenul meu e medic, al tău e profesor),
pl. ai tăi,
g.-d. álor tăi;
f. a ta,
pl. ále tále,
g.-d. álor tále
tău s. n., art. tăul; pl. tăuri TĂU s. v. abis, adânc, baltă, băltoacă, frânghie, funie, iezer, lac, mâl, mlaștină, mocirlă, nămol, noroi, prăpastie, smârc. TĂU1 ~ ri n. 1) Apă stătătoare noroioasă și de adâncime mică. 2) Lac de munte; iezer. 3) înv. Prăpastie fără fund; hău; abis; genune. /<ung. tó tăurí, tăurésc, vb. IV (reg.) a (se) mototoli, a (se) boți, a (se) murdări. tău n. Mold. Tr. baltă: pe dâns’a aruncat într’un tău adânc și lat POP.;
draci din tău, demoni cari trăesc în ape: vârcolacii, dracii din tău AL. [Ung. TÓ, lac].
1) tăŭ n., pl. urĭ (ung. tó. V.
heleșteŭ și
istăŭ). Trans. Nord. Baltă.
tău s. v. ABIS. ADÎNC. BALTĂ. BĂLTOACĂ. FRÎNGHIE. FUNIE. IEZER. LAC. MÎL. MLAȘTINĂ. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI. PRĂPASTIE. SMÎRC. tău, -uri, s.n. –
1. Apă stătătoare, lac, baltă: „Când după ploi se adună apa pe un loc arabil sau fânaț” (ALR 1973: 682).
2. Lac glaciar. Tăul lui Dumitru, rezervație naturală situată la poalele vârfului Pleșca Mare (1292 m). Tăul Morărenilor, lac natural în versantul nordic al Munților Gutâi (Breb). „Mândrior, de doru tău, / Mă topesc ca inu-n tău” (Calendar 1980: 63). – Din magh. tó „lac”.
Tăuri dex online | sinonim
Tăuri definitie
Intrare: tău (s.n.)
tău s.n. substantiv neutru