9 definiții pentru tălăncăni
TĂLĂNCĂNÍ, pers. 3 tălăncănește,
vb. IV.
Intranz. (
Reg., despre clopote, tălăngi) A suna, a bălăngăni. –
Talancă +
suf. -ăni.
TĂLĂNCĂNÍ, pers. 3 tălăncănește,
vb. IV.
Intranz. (
Reg., despre clopote, tălăngi) A suna, a bălăngăni. –
Talancă +
suf. -ăni.
TĂLĂNCĂNÍ, tălăncănesc,
vb. IV.
Intranz. (Regional, despre clopote, tălăngi etc.) A suna, a bălăngăni. Tălăncăneau mereu într-o dungă clopote mari de aramă. La CADE.
tălăncăní (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
sg. tălăncănéște,
imperf. 3
sg. tălăncăneá;
conj. prez. 3 să tălăncăneáscă
tălăncăní vb., ind. prez. 3 sg. tălăncănéște, imperf. 3 sg. tălăncăneá; conj. prez. 3 sg. tălăncăneáscă TĂLĂNCĂNÍ vb. v. bălăngăni, suna. A TĂLĂNCĂNÍ pers. 3 ~éște intranz. pop. 1) (despre clopote, tălăngi) A produce sunete metalice prelungi și răsunătoare; a bălăngăni; a dăngăni. 2) A face cunoscută o știre lumii întregi; a bate toba; a trâmbița. /talancă + suf. ~[a]ni tălănc- și
tălăngănésc, V.
bălăngănesc. tălăncăni vb. v. BĂLĂNGĂNI. SUNA. Tălăncăni dex online | sinonim
Tălăncăni definitie
Intrare: tălăncăni
tălăncăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a