TULIMEÁN, tulimeni, s. m. (Învechit) Ostaș din armata turcească. Tulimeni și ianiceri se amestecă la sfada plăcintei și comedia se mîntuie cu uciderea a vro treizeci de inși. NEGRUZZI, S. I 286.

TULIMEÁN, tulimeni, s. m. (Înv.) Ostaș din armata turcească.

tulimeán, tuliméni, s.m. (înv.) ostaș din armata turcească.

tulimeán, V. tulumean.

tulumeán și tulimeán m., pl. enĭ (cuv. turc. de orig. neșt.). Vechĭ. Pl. Soldațĭ turceștĭ pușĭ să ție garnizoană. (Eĭ aŭ intrat la 1821 în Moldova ca să păstreze ordinea).