Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru tuieș

TÚIEȘ, -Ă, tuieși, -e, adj. (Reg.) Țicnit, smintit; zăpăcit. – Cf. tehui.
TUIÉȘ, -Ă, tuieși, -e, adj. (Reg.) Țicnit, smintit; zăpăcit. – Cf. tehui.
TÚIEȘ, -Ă, tuieși, -e, adj. (Mold.) Neîntreg la minte, zăpăcit, năuc. Leneș... somnoros... tuieș... cînd îi poroncesc cîte ceva... se uită la mine cu ochii boldiți, ca o broască la soare. ALECSANDRI, T. 600. – Variantă: túiș, -ă (CONTEMPORANUL, VIII 8, ȘEZ. XII 58) adj.
túieș (reg.) adj. m., pl. túieși; f. túieșă, pl. túieșe
túieș adj. m., pl. túieși; f. sg. túieșă, pl. túieșe
TÚIEȘ adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.
TÚIEȘ ~ă (~i, ~e) reg. Care este lipsit de judecată sănătoasă; tulburat la minte; țicnit; smintit; zălud; zufliu; trăsnit. /Orig. nec.
2) tuĭ, túĭe (Olt.) și túĭeș, -ă (Mold.) adj. Fam. Șuĭ, țicnit, cam nebun.
tuieș adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. DESCREIERAT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

Tuieș dex online | sinonim

Tuieș definitie

Intrare: tuieș
tuieș adjectiv