trăgấn, trăgâne, (tragăn), s.n. – (reg.) Boală a vitelor produsă de o ciupercă, caracterizată prin apariția unor umflături. „Bubă ca și mărinu” (Papahagi, 1925): „Tragân are vaca când nu pulpa întreagă, ci numai o țâță, două se umflă. Leacul: o fată trebuie să înconjure pulpa cu poala cămeșei, zicând: «Fugi, trăgătoare / Că te-ajunge poală / De fată fecioară” (Țiplea, 1906: 514). – Var. a lui tragăn (cf. gr. traganos) (Cihac, Tiktin, Candrea, Galdi, cf. DER; MDA).

trăgấn, -e, (tragăn), s.n. – Boală a vitelor produsă de o ciupercă, caracterizată prin apariția unor umflături. „Bubă ca și mărinu” (Papahagi 1925): „Tragân are vaca când nu pulpa întreagă, ci numai o țâță, două se umflă. Leacul: o fată trebuie să înconjure pulpa cu poala cămeșei, zicând: «Fugi, trăgătoare / Că te-ajunge poală / De fată fecioară” (Țiplea 1906: 514). – Lat. *traginare (Pușcariu, Rosetti, Candrea cf. DER).