11 definiții pentru trândăvie
TRÂNDĂVÍE s. f. Stare de inactivitate, stare a omului trândav; lene, lenevie, trândăveală, trândăvit. –
Trândav +
suf. -ie.
TRÂNDĂVÍE, trândăvii,
s. f. Stare de inactivitate, stare a omului trândav; lene, lenevie, trândăveală, trândăvit. –
Trândav +
suf. -ie.
TRÎNDĂVÍE s. f. Lene, lenevie, trîndăveală. M-a dojenit pentru obscuritatea și trîndăvia în care îmi duc viața. GALACTION, O. I 26. Pe tine nu osteneala, ci trîndăvia te face să cauți somnul. ISPIRESCU, U. 25. Vă trimit la Căcaina, ca să vă curățiți de lepra ignoranței și a trîndăviei. CREANGĂ, A. 136.
trândăvíe s. f.,
art. trândăvía,
g.-d. trândăvíi,
art. trândăvíei
trândăvíe s. f., art. trândăvía, g.-d. trândăvíi, art. trândăvíei TRÂNDĂVÍE f. 1) Caracter trândav; lenevie. 2) Stare de om trândav; lenevie; huzur. [G.-D. trândăviei] /trândav + suf. ~ie trândăvie f. lene statornică.
trîndăvíe f. (d. trîndav). Caracteru omuluĭ trîndav. – În Cov.
trînt-. TRÎNDĂVIE s. indolență, lene, lenevie, puturoșenie, trîndăveală, (rar) lenevire, puturoșie, trîndăvit, (înv.) tandur. (Nu face nimic, e de-o ~ fără pereche.) Trândăvie dex online | sinonim
Trândăvie definitie
Intrare: trândăvie
trândăvie substantiv feminin