TRÎMBIȚÁR, trîmbițari, s. m. (Rar) Trîmbițaș. Celuia ce înțelege, țînțaru-i e trîmbițar; Iar celui ce nu-nțelege, tobe, surle-s în zadar. PANN, P. V. II 14.

TRÂMBIȚÁR, trâmbițari, s. m. (Rar) Trâmbițaș. – Din trâmbiță + suf. -ar.

TRÂMBIȚÁR s. v. gornist, trâmbițaș, trompet, trompetist.

trîmbițar s. v. GORNIST. TRÎMBIȚAȘ. TROMPET. TROMPETIST.

trâmbițar, trâmbițari s. m. 1. (intl.) denunțător, informator. 2. persoană bârfitoare.