Dicționare ale limbii române

3 definiții pentru trocan

trocán, trocáne, s.f. (reg.) troască mare, clopot.
1) troc n., pl. urĭ (sas. trok, germ. long. trog, de unde și vfr. troc și it. trusgo, truogolo, troc. V. troacă). Trans. Munt. Mold. Covată, chersîn, albie (de plămădit, de dat mîncare vitelor, de spălat rufele, de legănat copiiĭ): a ĭeșit cu trocu să arunce lăturile (Ĭal. Șez. 30, 205, și VR. 1928, 9, 207 și 213). – Augm. trocán, pl. e (Șez. 30, 168). Dim. trocățică, pl. ele (Cov.).
trocán, V. troc 1.

Trocan dex online | sinonim

Trocan definitie

Intrare: trocan
trocan