TRIPLÉT, (1) triplete, s. n., (2) tripleți, s. m. 1. S. n. Al treilea exemplar din trei de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, intrate în limbă în epoci diferite. 2. S. m. Fiecare dintre cele trei ființe care provin din aceeași sarcină. – Din fr. triplet.

triplét1 (al treilea, multiplu/mulțime de trei) (tri-plet) s. n., pl. tripléte

*triplét2 (grup de trei) (tri-plet) s. m., pl. tripléți

tripléți s. m. pl.

TRIPLÉT I. s. n. 1. al treilea dintre trei exemplare de același fel. 2. a treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, dar intrate în limbă în trei epoci diferite. 3. (fiz.) multiplet din trei linii spectrale. 4. (mat.) mulțime ordonată având trei elemente. 5. obiectiv fotografic cu trei lentile. II. s. m. pl. trei ființe născute deodată de aceeași mamă; trigemeni (< fr. triplet)

gémeni-tripléți s. pl.tant. 1978 Trei gemeni v. gemeni-dubleți (din gemeni + tripleți)

tripléți s. m. pl.tant. Trei copii născuți deodată de aceeași mamă ◊ „96 tripleți la un milion de prunci.” Sc. 14 III 79 p. 5 (cf. fr. triplés; PR 1950; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)