13 definiții pentru tonsură
TONSÚRĂ, tonsuri,
s. f. Ceremonia tunderii părului din creștetul capului la consacrarea unui călugăr catolic; (
concr.) locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma acestei ceremonii. – Din
fr. tonsure, lat. tonsura. TONSÚRĂ, tonsuri,
s. f. Ceremonia tunderii părului din creștetul capului la consacrarea unui cleric catolic; (
concr.) locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma acestei ceremonii. – Din
fr. tonsure, lat. tonsura. TONSÚRĂ, tonsuri,
s. f. Ceremonie a tunderii părului din creștetul capului, la consacrarea unui cleric catolic; locul, de formă rotundă, rămas fără păr.
tonsúră (ceremonie catolică)
s. f.,
g.-d. art. tonsúrii;
pl. tonsúri
tonsurá vb., ind. prez. 1 sg. tonsuréz, 3 sg. și pl. tonsureáză tonsúră s. f., g.-d. art. tonsúrii; pl. tonsúri TONSURÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A(-și) face o tonsură. [< fr. tonsurer].
TONSÚRĂ s.f. Podoabă a capului practicată ca semn distinctiv al diverselor ordine călugărești constând în raderea părului, în formă rotundă, din creștetul capului. ♦ Ceremonie a unei astfel de tunsori a părului la consacrarea unui cleric catolic. [Cf. fr. tonsure, cf. lat. tonsura].
TONSURÁ vb. tr.,
refl. a(-și) face o tonsură, a se tunde cu tonsură. (< fr. tonsurer)
TONSÚRĂ s. f. ceremonie a tunderii părului din creștetul capului la consacrarea unui călugăr catolic; locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma acestei ceremonii. (< fr. tonsure, lat. tonsura)
TONSÚRĂ ~i f. 1) Ritual de consacrare a clericilor prin tunderea părului din creștetul capului. 2) Locul din creștetul capului care rămâne fără păr în urma acestei operații. /<fr. tonsure tonsură f.
1. ceremonie prin care un episcop catolic taie unui cleric părul din creștetul capului;
2. urmă lăsată pe cap la locul unde s’a tăiat părul.
*tonsúră f., pl. ĭ (lat. tonsura, d. tondére, a tunde). Tunderea saŭ raderea păruluĭ la vîrteju capuluĭ la consacrarea unuĭ cleric catolic. V.
tunsură. Tonsură dex online | sinonim
Tonsură definitie
Intrare: tonsură
tonsură substantiv feminin
Intrare: tonsura
tonsura verb grupa I conjugarea a II-a