TONIFICÁ, tonific, vb. I. Tranz. A întări, a fortifica un țesut, un organ, un organism. – După fr. tonifier.

TONIFICÁ, tonífic, vb. I. Tranz. (Livr.) A întări, a fortifica un țesut, un organ, un organism. – După fr. tonifier.

TONIFICÁ, tonífic, vb. I. Tranz. (Cu privire la țesuturi, organe sau organisme) A întări, a fortifica. Vitaminele tonifică organismul.

tonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 tonífică

tonificá vb., ind. prez. 1 sg. tonífic, 3 sg. și pl. tonífică

TONIFICÁ vb. v. întrema.

TONIFICÁT adj. v. întremat.

TONIFICÁ vb. I. tr. (Med.) A întări, a fortifica (un țesut, un organism, un organ etc.). [P.i. tonífic. / cf. fr. tonifier].

TONIFICÁ vb. tr. a întări, a fortifica (un țesut, un organism etc.); a tonifia. (< fr. tonifier)

A TONIFICÁ tonífic tranz. rar (organismul sau părți ale lui) A întări prin administrarea unui medicament tonic. /<fr. tonifier

TONIFICA vb. (MED.) a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ puțin după boală.)

TONIFICAT adj. (MED.) fortificat, îndreptat, înfiripat, întărit, întremat, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, restabilit, (Mold.) pribolit. (Om ~ după o boală.)