*Dumínica Tómei (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Dumínicii Tómei

Tóma s. propriu m., g.-d. lui Tóma (dar: Dumínica Tómei)

Toma (St.) m. unul din cei 12 apostoli, a cărui necredință trecătoare în învierea lui Isus ajunse proverbială (Toma necredinciosul); sărbătoare la 3 Martie.

Toma (d’Aquin) m. unul din marii teologi și filozofi ai evului-mediu, supranumit Doctorul angelic, autorul Sumei teologice; doctrina-i poartă numele de tomism, iar partizanii săi cel de tomiști (1225-1274).

CARAGIU. 1. Toma C. (1925-1977, n. Hrupișta, azi Argos Orestikón, Grecia), actor român. Largă disponibilitate interpretativă pentru comedie („De Pretore Vincenzo” de Eduardo de Filippo, „D-ale carnavalului” de I.L. Caragiale, „Revizorul” de Gogol) și dramă („Azilul de noapte” de Gorki, „Opera de trei parale” de B. Brecht, „Lungul drum al zilei către noapte” de O’Neill, „Domnișoara Anastasia” de G.M. Zamfirescu). Remarcabil interpret de revistă muzical-umoristică și de film („Procesul alb”, ciclul „Haiducilor”, „Actorul și sălbaticii”, „Tatăl risipitor” ș.a.) 2. Matilda C. Marioțeanu (1927-2009, n. Hrupișta, azi Argos Orestikón, Grecia), lingvistă română. Soră cu C. (1). Specialistă în dialectologie și istoria limbii române („Compendiu de dialectologie nord- și sud-dunăreană”). Editor al celui mai vechi text religios românesc („Liturghier aromânesc, manuscris anonim inedit”). 3. Georgeta C. Gheorghiță (n. 1929, Sarsînlar, Durostor), sculptoriță română. Soră cu C. (1 și 2). Compoziții figurative cu sens simbolic și portrete („I.L. Caragiale”). Predilecție pentru sculptura în lemn.

TOMA, ebr. Thomas „geamăn”. 1. Toma frecv., folosit, în derivatele lui, mai mult ca masculin; cu afer. Oma, olt., 1659 (Sur VI); Tomana jupîneasa (AO XIV 117; 17 B IV 373); Tom/ăscul, Ioan (17 A I 113); -eceu; -easca, -ești, -eni ss.; *Tomea > Omea, act. 2. Tomul/escu -ești s. Alte derivate prin Sufixe: 3. Tomaș (Hei; Ard; Paș); – diac (Ștef). cu afer. Maș diac (Băl II); Tomașciuc (Hei). 4. + -at: Tomat, M., act.; cu afer. Omat,(act.); Tomățsca (17 A III 182). 5. Tomeaciu (Ard II 131). 6. Tomeș (RS 62); – Vvd la Morlaci, în sec XVI (Mori 15). 7. Tomic/a; -ești s., mold. (Ștef) sau < Tomici b. (Ard). 8. Tomin/a b. (Dm; Ac Bz 50; Sur VIII; 16 A I 351); -a f. (P13 t° 42); -ă b. (Moț); Tominți s. (Dm). 9. Tomiț/a, -ă b. (Tec I); -ă f., dobr. (RI XI 207). 10. Tomiuc, mold., act. 11. Tomoilă, N., mold. act.; Tom/oiu (Paș); -oială, munt. (Sd XI 264). 12. Tomon/ea, olt (16 B I 123); -iu, C., olt. (Grai I. 13). 13. Tomoș (DM 60); -iu act.; -oiu prof., 1890; cu afer. prob. Moșoiu fam. sau < moș. 14. Tomotă și Omotă (Ard); Omăta (Moț). 15. Tomuș (Ard; Moț); + -oiu: Mușoiu (Ard150). 16. Tomuț, ard (Paș); -a b., act. II. Cu sufixele: -ce, -șa etc. 1. Tomcești s., mold. (Sd XI 257). 2. Tomșa, mold. și ard. (Paș; Moț); – Ștefan Vvd., sec. XVI; Tomșan/ca, -i ss. + ung. Tamaș: Tămșescul (An C III 740). 3. *Tomșu > cu afer. Omșu act. 4. Probabile contaminări: Tomegea (Șez); Tomaziu (Puc); Tomazichi (Arh); Tomuzea (Ard); Tomuzei (Arh). 5 + suf. grec -ide: Tomida (Arh). III. Din magh. Tamás = Thoma, frecvent cu a în loc de o în Ardeal și Moldova, rar în Oltenia: 1. Tamaș (Dm; C Ștef). 2. Tama f. (Mar); Tămaia și Tămăoani ss. 3. Tămaș (Mar; Ard I 244; BA ung 14); olt. (AO III nr. 13); -a s.; Tămășelu b., act.; -l t.; Tămăș/eni, -ești, -ani, -asa, -eu, -oaia ss.; -oiu b. (I Bot 11). 4. Tamuș, olt., 1780 (AO I 218); Tamus (?) sătean (17 B I 481). 5. Tămuș (Nif); Tămîș (ib); – olt (Mz Pl 66); Tîmaș (Ard).

Toma, sfânt, unul dintre cei 12 apostoli aleși de Iisus Hristos, originar din Galileea. Nefiind de față la învierea Domnului, s-a îndoit de aceasta și s-a încredințat numai după ce I-a pipăit rănile provocate de cuie și coasta. După Tradiție, a propovăduit și a întemeiat Bis. creștină din India. Bis. îl prăznuiește la 6 octombrie.

Toma (sec. 16), zugrav din Suceava, unul dintre marii meșteri ai artei vechi românești. Este autorul frescelor bis. Humor (1535) și, probabil, conducătorul echipei de zugravi care a decorat bis. m-rii Moldovița (1530).

Toma a Kempis (c. 1379-1471), călugăr din ordinul monahal Sf. Augustin, n. la Kempen (Renania), pe numele său Thomas Hamerken, canonic de cor și scriitor mistic german. I se atribuie celebra carte De imitatione Christi, tradusă în toate limbile europene în mai multe ediții.

Toma d’Aquino (1225-1274), călugăr catolic dominican, filozof scolastic, teolog și doctor al Bisericii. Prin opera sa cea mai importantă, Summa theologiae, a realizat o sinteză între aristotelism și gândirea creștină, între religie și știință. A fost canonizat de Bis. romano-catolică, fiind sărbătorit la 7 martie.