15 definiții pentru tocilar
TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e,
s. m. și
f. 1. Persoană care se ocupă cu ascuțitul instrumentelor de tăiat (la tocilă).
2. Fig. Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic; bucher. –
Tocilă +
suf. -ar.
TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e,
s. m. și
f. 1. Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat (la tocilă).
2. Fig. Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic; bucher. –
Tocilă +
suf. -ar.
TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e,
s. m. și
f. 1. (La
m.) Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat.
2. Fig. (În limbajul școlarilor) Elev care învață pe dinafară (de obicei fără preocuparea de a adînci); bucher.
tocilár s. m.,
pl. tocilári
tociláră s. f.,
g.-d. art. tocilárei;
pl. tociláre
tocilár s. m., pl. tocilári tociláră s. f., g.-d. art. tocilárei; pl. tociláre TOCILÁR s. (rar) ascuțitor, (reg.) tocitor, (Ban., Transilv. și Bucov.) șlaifăr. (~ul ascute cuțitele.) TOCILÁR ~i m. 1) Persoană care se ocupă cu ascuțirea (la tocilă) a instrumentelor de tăiat. 2) fam. Elev care învață lecțiile în mod mecanic, fără a pătrunde în esență; bucher. /tocilă + suf. ~ar tocilar m. cel ce ascute la tocilă.
tocilár m. (d. točilă, bg. točilar). Ascuțitor de cuțite ș. a. în prăvălia luĭ (în România, de ordinar, Italienĭ). Fig. Iron. Elev care învață (o tocește) prea mult.
TOCILAR s. (rar) ascuțitor, (reg.) tocitor, (Ban., Transilv. și Bucov.) șlaifăr. (~ ascute cuțitele.) tocilar, tocilari
s. m. v.
tocar Tocilar dex online | sinonim
Tocilar definitie
Intrare: tocilar
tocilar substantiv masculin