9 definiții pentru toance
TOÁNCĂ toance,
s. f. (Mai ales la
pl.) Cotitura unei ape curgătoare repezi.
V. vîrtej, bulboană, vîltoare. toáncă s. f.,
g.-d. art. toáncei;
pl. toánce
toáncă s. f., g.-d. art. toáncei; pl. toánce TOÁNCĂ s. v. bulboacă, bulboană, capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, ochi, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură. TONCÁ vb. v. apuca, cășuna, năzări, veni. toánce s. f. pl. – Repeziș de apă curgătoare, curent rapid al unui rîu.
Sl. tąča „ploaie”, datorită stropilor pe care-i împrăștie. Legătura cu
pol. ton „adîncime” (Cihac, II, 414), nu este probabilă. În
Mold., mai ales ca toponim.
Toance f. pl. cataracte periculoase pe Bistrița moldovenească.
toancă s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. OCHI. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ. tonca vb. v. APUCA. CĂȘUNA. NĂZĂRI. VENI. Toance dex online | sinonim
Toance definitie
Intrare: toancă
toancă substantiv feminin
Intrare: tonca
tonca conjugarea I grupa I verb unipersonal