Dicționare ale limbii române

2 intrări

13 definiții pentru titirire

TITIRÍ, titiresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) dichisi, a (se) aranja, a,(se) găti cu (prea) multă grijă. – Et. nec.
TITIRÍRE, titiriri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) titiri și rezultatul ei. – V. titiri.
TITIRÍ, titiresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg. și fam.) A (se) dichisi, a (se) aranja, a (se) găti cu (prea) multă grijă. – Et. nec.
TITIRÍRE, titiriri, s. f. (Reg. și fam.) Acțiunea de a (se) titiri și rezultatul ei. – V. titiri.
TITIRÍ, titiresc, vb. IV. Refl. (Regional) A se dichisi cu multă grijă, a se găti, a se aranja.
titirí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. titirésc, imperf. 3 sg. titireá; conj. prez. 3 să titireáscă
titiríre (fam.) s. f., g.-d. art. titirírii; pl. titiríri
titirí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. titirésc, imperf. 3 sg. titireá; conj. prez. 3 sg. și pl. titireáscă
titiríre s. f., g.-d. art. titirírii; pl. titiríri
titirí, titirésc, vb. IV (reg. și fam.) 1. a așeza atent ceva. 2. (refl.) a se dichisi, a se aranja, a se găti.
titiríre, titiríri, s.f. (reg. și fam.) 1. așezare atentă a unui lucru. 2. dichisire, aranjare, gătire.
titirésc v. tr. (var. din bitiresc). Sud. Așez cu prea multă atențiune (o carte, o haĭnă în dulap, o broderie la cusut ș. a.). – În Cov. tintiresc. V. și bitiresc.
titiri, titiresc (reg.) I. v. t. a dichisi, a aranja, a găti cu multă grijă II. v. r. a se dichisi, a se aranja, a se găti cu multă grijă

Titirire dex online | sinonim

Titirire definitie

Intrare: titiri
titiri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: titirire
titirire substantiv feminin