13 definiții pentru titirire
TITIRÍ, titiresc,
vb. IV.
Refl. și
tranz. (
Fam.) A (se) dichisi, a (se) aranja, a,(se) găti cu (prea) multă grijă. –
Et. nec. TITIRÍRE, titiriri,
s. f. (
Fam.) Acțiunea de a (se) titiri și rezultatul ei. –
V. titiri. TITIRÍ, titiresc,
vb. IV.
Refl. și
tranz. (
Reg. și
fam.) A (se) dichisi, a (se) aranja, a (se) găti cu (prea) multă grijă. –
Et. nec. TITIRÍRE, titiriri,
s. f. (
Reg. și
fam.) Acțiunea de a (se) titiri și rezultatul ei. –
V. titiri. TITIRÍ, titiresc,
vb. IV.
Refl. (Regional) A se dichisi cu multă grijă, a se găti, a se aranja.
titirí (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. titirésc,
imperf. 3
sg. titireá;
conj. prez. 3 să titireáscă
titiríre (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. titirírii;
pl. titiríri
titirí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. titirésc, imperf. 3 sg. titireá; conj. prez. 3 sg. și pl. titireáscă titiríre s. f., g.-d. art. titirírii; pl. titiríri titirí, titirésc, vb. IV (reg. și fam.) 1. a așeza atent ceva. 2. (refl.) a se dichisi, a se aranja, a se găti. titiríre, titiríri, s.f. (reg. și fam.) 1. așezare atentă a unui lucru. 2. dichisire, aranjare, gătire. titirésc v. tr. (var. din bitiresc). Sud. Așez cu prea multă atențiune (o carte, o haĭnă în dulap, o broderie la cusut ș. a.). – În Cov.
tintiresc. V. și
bitiresc. titiri, titiresc (
reg.)
I. v. t. a dichisi, a aranja, a găti cu multă grijă
II. v. r. a se dichisi, a se aranja, a se găti cu multă grijă
Titirire dex online | sinonim
Titirire definitie
Intrare: titiri
titiri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: titirire
titirire substantiv feminin