Dicționare ale limbii române

2 intrări

22 definiții pentru timbrat

TIMBRÁ, timbrez, vb. I. Tranz. 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.; p. ext. a plăti o taxă de timbru. 2. (Despre cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat. – Din fr. timbrer.
TIMBRÁT, -Ă, timbrați, -te, adj. 1. (Despre scrisori, acte etc.) Pe care s-a aplicat timbrul legal. 2. (Despre voce) Cu timbru (2) plăcut și bine marcat. – V. timbra.
TIMBRÁ, timbrez, vb. I. Tranz. 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.; p. ext. a plăti o taxă de timbru. 2. (Despre cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat. – Din fr. timbrer.
TIMBRÁT, -Ă, timbrați, -te, adj. 1. (Despre scrisori, acte etc.) Pe care s-a aplicat timbrul legal. 2. (Despre voce) Cu timbru (2) plăcut și bine marcat. – V. timbra.
TIMBRÁ, timbrez, vb. I. Tranz. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc. V. franca.
TIMBRÁT1, -Ă, timbrați, -te, adj. (Despre scrisori, acte, documente) Pe care s-a aplicat timbrul cuvenit. V. francat.
TIMBRÁT2, -Ă, timbrați, -te, adj. (În expr.) Voce timbrată = voce care are o bună rezonanță, care amintește sunetul metalic al unui clopoțel.
timbrá (a ~) vb., ind. prez. 3 timbreáză
timbrá vb., ind. prez. 1 sg. timbréz, 3 sg. și pl. timbreáză
timbrát adj. m., f. timbrátă; pl. timbráte
TIMBRÁ vb. a franca, a marca. (A ~ o scrisoare.)
TIMBRÁT adj. francat, marcat. (Scrisoare ~.)
TIMBRÁ vb. I. tr. A aplica, a lipi timbrul legal pe o scrisoare, pe un act etc. [< fr. timbrer].
TIMBRÁT, -Ă adj. Care poartă timbru, căruia i s-a aplicat un timbru. [Cf. fr. timbré].
TIMBRÁ vb. tr. 1. a aplica un timbru; (p. ext.) a plăti o taxă de timbru. 2. (despre cântăreți) a-și exersa vocea pentru obținerea unui timbru (II) plăcut și bine marcat. (< fr. timbrer)
A TIMBRÁ ~éz tranz. (scrisori, acte etc.) A înzestra cu timbre (drept taxă sau impozit). [Sil. tim-bra] /<fr. timbrer
timbrà v. a lipi un timbru pe.
timbrat a. 1. marcat cu un timbru: hârtie timbrată; 2. sonor: organ timbrat.
*timbrát, -ă adj. (d. timbru. Fr. timbré înseamnă „cam nebun”. Timbrat se zice „affranchi”). Cu timbru: scrisoare, petițiune, timbrată.
*timbréz v. tr. (fr. timbrer). Pun timbru (maĭ ales fiscal): a timbra o petițiune.
TIMBRA vb. a franca, a marca. (A ~ o scrisoare.)
TIMBRAT adj. francat, marcat. (Scrisoare ~.)

Timbrat dex online | sinonim

Timbrat definitie

Intrare: timbra
timbra verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: timbrat
timbrat adjectiv