22 definiții pentru timbrat
TIMBRÁ, timbrez,
vb. I.
Tranz. 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.;
p. ext. a plăti o taxă de timbru.
2. (Despre cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat. – Din
fr. timbrer. TIMBRÁT, -Ă, timbrați, -te,
adj. 1. (Despre scrisori, acte etc.) Pe care s-a aplicat timbrul legal.
2. (Despre voce) Cu timbru (
2) plăcut și bine marcat. –
V. timbra. TIMBRÁ, timbrez,
vb. I.
Tranz. 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.;
p. ext. a plăti o taxă de timbru.
2. (Despre cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat. – Din
fr. timbrer. TIMBRÁT, -Ă, timbrați, -te,
adj. 1. (Despre scrisori, acte etc.) Pe care s-a aplicat timbrul legal.
2. (Despre voce) Cu timbru (
2) plăcut și bine marcat. –
V. timbra. TIMBRÁ, timbrez,
vb. I.
Tranz. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.
V. franca. TIMBRÁT1, -Ă, timbrați, -te,
adj. (Despre scrisori, acte, documente) Pe care s-a aplicat timbrul cuvenit.
V. francat. TIMBRÁT2, -Ă, timbrați, -te,
adj. (În
expr.) Voce timbrată = voce care are o bună rezonanță, care amintește sunetul metalic al unui clopoțel.
timbrá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 timbreáză
timbrá vb., ind. prez. 1 sg. timbréz, 3 sg. și pl. timbreáză timbrát adj. m., f. timbrátă; pl. timbráte TIMBRÁ vb. a franca, a marca. (A ~ o scrisoare.) TIMBRÁT adj. francat, marcat. (Scrisoare ~.) TIMBRÁ vb. I. tr. A aplica, a lipi timbrul legal pe o scrisoare, pe un act etc. [< fr. timbrer].
TIMBRÁT, -Ă adj. Care poartă timbru, căruia i s-a aplicat un timbru. [Cf. fr. timbré].
TIMBRÁ vb. tr. 1. a aplica un timbru; (p. ext.) a plăti o taxă de timbru. 2. (despre cântăreți) a-și exersa vocea pentru obținerea unui timbru (II) plăcut și bine marcat. (< fr. timbrer)
A TIMBRÁ ~éz tranz. (scrisori, acte etc.) A înzestra cu timbre (drept taxă sau impozit). [Sil. tim-bra] /<fr. timbrer timbrà v. a lipi un timbru pe.
timbrat a.
1. marcat cu un timbru: hârtie timbrată;
2. sonor: organ timbrat.
*timbrát, -ă adj. (d. timbru. Fr. timbré înseamnă „cam nebun”. Timbrat se zice „affranchi”). Cu timbru: scrisoare, petițiune, timbrată.
*timbréz v. tr. (fr. timbrer). Pun timbru (maĭ ales fiscal): a timbra o petițiune.
TIMBRA vb. a franca, a marca. (A ~ o scrisoare.) TIMBRAT adj. francat, marcat. (Scrisoare ~.) Timbrat dex online | sinonim
Timbrat definitie
Intrare: timbra
timbra verb grupa I conjugarea a II-a