TEZÍSM s. n. Susținere, propagare a anumitor teze. ♦ Caracter al unei scrieri care se limitează la ilustrarea sau demonstrarea unor teze prestabilite; p. ext. didacticism. – Teză + suf. -ism.

TEZÍSM s. n. Susținere, propagare a anumitor teze. ♦ Caracter al unei scrieri care se limitează la ilustrarea sau demonstrarea unor teze prestabilite; p. ext. didacticism. – Teză + suf. -ism.

TEZÍSM s. n. Susținere, propagare a anumitor teze. Nu lămuresc... deosebirea cea mare ce există între tendenționism și tezism. GHEREA, ST. CR. I 301.

tezísm s. n.

tezísm s. n.

TEZÍSM s. didacticism. (~ în literatură.)

TEZÍSM s.n. Susținere, propagare a anumitor teze. ♦ Ilustrarea netransfigurată artistic a unei teze într-o operă de artă; didacticism. [< teză + -ism].

TEZÍSM s. n. 1. susținere, propagare a anumitor teze. 2. limitare a unei opere de artă la demonstrarea unei anumite teze. ◊ didacticism, schematism. (< teză + -ism)

TEZISM s. didacticism.