TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique.

TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique.

termoacústică (-mo-a-) s. f., g.-d. art. termoacústicii

termoacústic adj. m. (sil. -mo-a-), pl. termoacústici; f. sg. termoacústică, pl. termoacústice

termoacústică s. f. (sil. -mo-a-), g.-d. art. termoacústicii

TERMOACÚSTIC, -Ă adj. Referitor la termoacustică. [< fr. thermo-acoustique].

TERMOACÚSTICĂ s.f. Parte a acusticii care studiază transformarea căldurii în energie sonoră. [Cf. fr. thermo-acoustique].

TERMOACÚSTICĂ s. f. parte a acusticii care studiază transformarea căldurii în energie sonoră. (< fr. thermo-acoustique)

termoacústic, -ă adj. 1971 (tehn.) Referitor la căldură și la sunete v. locuință-tip (din fr. thermo-acoustique; DEX, DN3, DEX-S)