TERITORIALITÁTE s. f. 1. (În sintagma) Teritorialitatea legilor = principiu potrivit căruia legile unui stat se aplică, cu unele excepții, tuturor persoanelor aflate pe teritoriul său. 2. Instinct de delimitare, recunoaștere și apărare a teritoriului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. territorialité.

TERITORIALITÁTE s. f. (În sintagma) Teritorialitatea legilor = principiu potrivit căruia legile unui stat se aplică, cu unele excepții, tuturor persoanelor aflate pe teritoriul său sau infracțiunilor săvârșite pe acest teritoriu. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. territorialité.

teritorialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. teritorialitắții

teritorialitáte s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. teritorialității

TERITORIALITÁTE s.f. Condiția de a face parte din teritoriul unui stat. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. territorialité].

TERITORIALITÁTE s. f. 1. zonă de suveranitate a unui stat. ♦ ă legilor = principiu potrivit căruia legile unui stat se aplică tuturor cetățenilor aflați pe teritoriul său. 2. instinct de delimitare și apărare a teritoriului unui animal sau grup de animale. (< fr. territorialité)

TERITORIALITÁTE f. Caracter teritorial. ◊ ~ea legilor principiu în baza căruia legile unui stat se aplică (cu unele excepții) tuturor persoanelor care se află pe teritoriul acestuia. /<fr. territorialité

*teritorialitáte f. (d. teritoriŭ). Condițiunea de a face parte din teritoriu unuĭ stat. V. exteritorialitate.

teritorialitáte s. f. în sint. s. teritorialitatea legii (jur.) ◊ „Principiul teritorialității legii penale, conform căruia legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul țării noastre, fie că sunt comise de cetățeni români, fie că sunt săvârșite de către străini sau de către oameni fără patrie.” Sc. 22 VI 68 p. 2 (din territorialité; DEX, DN3)