TELETÍN, teletinuri, s. n. (Reg.) Piele (de bou sau de cal) tăbăcită cu materii vegetale. – Din sb. teletin.

TELETÍN, teletinuri, s. n. (Reg.) Piele (de bou sau de cal) tăbăcită cu materii vegetale. – Din scr. teletin.

TELETÍN, teletinuri, s. n. Piele (de bou sau de cal) tăbăcită cu materii vegetale. Tabacii se ocupă cu cumpăratul pieilor verzi... prefăcîndu-le în iuft și teletin. I. IONESCU, M. 701.

teletín (reg.) s. n., pl. teletínuri

teletín s. n., pl. teletínuri

TELETÍN s. v. iuft.

teletín (-nuri), s. n. – Piele fină de bovine. Tc. teletin (Șeineanu, II, 355), cf. ngr. τελατίνι, sb. teletina (Candrea).

teletin n. iuft: cisme de teletin. [Serb. TELETIN, piele de vițel].

telétin n., pl. urĭ (sîrb. telétina, de vițel [carne saŭ pele], rus. telĕátina; turc. telatin, teletin, pele rusească, ngr. teletini, pele lucrată). Un fel de ĭuft maĭ fin roșcat și cu un miros tare. – Și tilétin (Iorga, Negoț. 169) și telatin.

teletin s. v. IUFT.