TEÁMĂT s. n. (Înv. și pop.) Teamă. – Teme + suf. -ăt.

TEÁMĂT, teamăte, s. n. (Înv.) Teamă. – Teme + suf. -ăt.

TEÁMĂT, teamăte, s. n. (Învechit) Teamă. Mergînd oștile lui Mihai-vodă fără teamăt, turcii le loviră de față. BĂLCESCU, O. II 169.

teámăt (înv., pop.) s. n.

teámăt s. n.

TEÁMĂT s. v. frică, teamă, temere.

teámăt n., pl. temete (V. așteamăt). Cor. Teamă.

teamăt s. v. FRICĂ. TEAMĂ. TEMERE.