SĂRBEZÍ, sărbezesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. (Despre lapte) A se altera, a se acri. 2. (Despre vopsele) A-și pierde culoarea, strălucirea. 3. Fig. (Despre oameni) A deveni slab, palid, fără putere. – Din sarbăd (= searbăd).

SĂRBEZÍ, sărbezesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. (Despre lapte) A se altera, a se acri. 2. (Despre vopsele) A-și pierde culoarea, strălucirea. 3. Fig. (Despre oameni) A deveni slab, palid, fără putere. – Din sarbăd (= searbăd).

SĂRBEZÍ, sărbezesc, vb. IV. Refl. (Și în forma serbezi) 1. (Despre lapte) A se altera, a-și pierde gustul, a se înăcri. Oalele... trebuiesc să fie foarte bine curățate, căci altfel se sărbezește laptele. PAMFILE, I. C. 21. 2. (Despre obiecte vopsite) A-și pierde coloritul viu, a deveni șters. Se face un fel de leșie, în care se moaie repede cîte un scul... apoi se pune în apă rece, ca să se stîmpere și să nu se serbezească. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 91. 3. (Despre oameni) A deveni slab, palid, lipsit de putere. Așa tare mă serbezisem de acea toacă îndrăcită [a gloanțelor], încît mă pot jura că am stat toată ziua în mijlocul focurilor, nu cu inima, ci cu țigareta în dinți. ODOBESCU, S. III 595. ◊ Tranz. Fata cadiului... Vederile mi-a slăbit, Fața ea mi-a serbezit. La TDRG. – Variantă: serbezí vb. IV.

sărbezí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbezésc, imperf. 3 sg. sărbezeá; conj. prez. 3 să sărbezeáscă

sărbezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbezésc, imperf. 3 sg. sărbezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sărbezeáscă

SĂRBEZÍ vb. v. acri, altera, brânzi, descompune, fermenta, împuți, înăcri, strepezi, strica, tăia.

SĂRBEZÍT adj. v. acrit, acru, alterat, brânzit, descompus, fermentat, împuțit, înăcrit, stricat, tăiat.

sărbezésc (mă) v. refl. (d. sarbăd). Mă fac sarbăd. – În vest serb-. Vechĭ selb-.

sărbezi vb. v. ACRI. ALTERA. BRÎNZI. DESCOMPUNE. FERMENTA. ÎMPUȚI. ÎNĂCRI. STREPEZI. STRICA. TĂIA.

sărbezit adj. v. ACRIT. ACRU. ALTERAT. BRÎNZIT. DESCOMPUS. FERMENTAT. ÎMPUȚIT. ÎNĂCRIT. STRICAT. TĂIAT.