SUPRASATURÁȚIE s. f. 1. Stare instabilă a unei soluții în care concentrarea substanței dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturației. 2. Fig. (Fam.) Starea celui prea sătul (de ceva). – Supra1- + saturație (după fr. sursaturation).

SUPRASATURÁȚIE s. f. 1. Stare instabilă a unei soluții în care concentrarea substanței dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturației. 2. Fig. (Fam.) Starea celui prea sătul (de ceva). – Supra1- + saturație (după fr. sursaturation).

SUPRASATURÁȚIE s. f. 1. (Chim., Fiz.) Stare a unei soluții în care concentrația substanței dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decît cea corespunzătoare saturației. 2. Fig. (Familiar) Starea celui prea sătul (de ceva).

suprasaturáție (su-pra-, -ți-e) s. f., art. suprasaturáția, g.-d. art. suprasaturáției

suprasaturáție s. f. (sil. -pra-) → saturație

SUPRASATURÁȚIE s. v. suprasaturare.

SUPRASATURÁȚIE s.f. 1. Stare a unei soluții în care concentrația substanței dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturației. 2. (Fig.; fam.) Saturare, îndestulare, îmbuibare peste măsură. [Gen. -iei. / < supra- + saturație, după fr. sursaturation].

SUPRASATURÁȚIE s. f. 1. stare a unei soluții în care concentrația substanței dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturației. 2. (fam.) saturare, îndestulare, îmbuibare peste măsură. (după fr. sursaturation)

SUPRASATURAȚIE s. suprasaturare. (Stare de ~.)