8 definiții pentru supralicitație
SUPRALICITÁȚIE, supralicitații,
s. f. Licitație publică suplimentară, prevăzută de lege în cazul urmăririi silite imobiliare, în vederea obținerii unui preț mai mare decât cel la care s-a adjudecat bunul cu ocazia licitației inițiale. –
Supra1- +
licitație (după
fr. surenchère).
SUPRALICITÁȚIE, supralicitații,
s. f. Licitație publică suplimentară, prevăzută de lege, în vederea obținerii unui preț mai mare decât cel la care s-a adjudecat bunul cu ocazia licitației inițiale. –
Supra1- +
licitație (după
fr. surenchère).
SUPRALICITÁȚIE, supralicitații,
s. f. Licitație făcută în urma altei licitații, pentru același obiect (în scopul de a se obține un preț mai mare sau condiții mai avantajoase);
fig. promisiune făcută cu scopul de a întrece promisiunea făcută de altcineva (pentru a obține în schimb un avantaj mai mare). Cinste față de alegători! Aceasta să urmărim. Nu e nevoie de supralicitație. C. PETRESCU, Î. II 137.
supralicitáție (su-pra-, -ți-e)
s. f.,
art. supralicitáția,
g.-d. art. supralicitáției;
pl. supralicitáții,
art. supralicitáțiile (-ți-i-)
supralicitáție s. f. (sil. -pra-) → licitație SUPRALICITÁȚIE s. supralicitare. SUPRALICITÁȚIE s.f. Supralicitare; licitație care are loc în urma altei licitații pentru același obiect. ♦ (Fig.) Promisiune care întrece altă promisiune făcută de altcineva. [Gen. -iei. / <
supra- +
licitație, după fr. surenchère].
SUPRALICITÁȚIE s. f. 1. supralicitare. 2. (
fig.) promisiunea care întrece altă promisiune făcută de altcineva. (< supra1- + licitație)
Supralicitație dex online | sinonim
Supralicitație definitie