Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru suplicație

SUPLICÁȚIE, suplicații, s. f. (Livr.) Rugăminte umilă. – Din fr. supplication, lat. supplicatio.[1]
SUPLICÁȚIE, suplicații, s. f. (Livr.) Rugăminte umilă. – Din fr. supplication, lat. supplicatio.
suplicáție s. f., pl. suplicáții
SUPLICÁȚIE s.f. (Liv.) Rugăminte umilă; rugăciune publică ordonată în anumite ocazii de senatul roman. [Gen. -iei. / < lat. supplicatio, fr. supplication].
SUPLICÁȚIE s. f. 1. rugăciune publică ordonată în anumite ocazii de senatul roman. 2. observație adresată după Restaurație parlamentul francez regelui. 3. rugăminte umilă, implorare fierbite. (< fr. supplication, lat. supplicatio)
suplicáție, suplicații s. f. 1. Rugăminte umilă. 2. Rugăciune solemnă cerută poporului roman de către Senat în cazuri de calamități publice, epidemii sau foamete ori ca mulțumire pentru victorii militare. Întreg poporul lua parte la această ceremonie, intrând cu ramuri de laur în templele deschise, făcea libații de vin și ardea tămâie, în timp ce matroanele, cu părul despletit, se roteau împrejurul altarelor cu mâinile ridicate spre cer. – Din fr. supplication, lat. supplicatio.

Suplicație dex online | sinonim

Suplicație definitie

Intrare: suplicație
suplicație substantiv feminin