SULFURÁ, sulfurez, vb. I. Tranz. 1. A trata recoltele depozitate (mazăre, fasole etc.) cu sulfura de carbon pentru a distruge gărgărițele și moliile. ♦ A stropi plantele cu pulbere de sulf împotriva făinării. 2. A injecta în sol sulfură de carbon în scopul distrugerii larvelor și a insectelor vătămătoare pentru plante. – Din fr. sulfurer.

SULFURÁRE, sulfurări, s. f. Acțiunea de a sulfura și rezultatul ei. – V. sulfura.

SULFURÁ, sulfurez, vb. I. Tranz. 1. A trata recoltele depozitate (mazăre, fasole etc.) cu sulfura de carbon pentru a distruge gărgărițele și moliile. ♦ A stropi plantele cu pulbere de sulf împotriva făinării. 2. A injecta în sol sulfură de carbon în scopul distrugerii larvelor și a insectelor vătămătoare pentru plante. – Din fr. sulfurer.

SULFURÁRE, sulfurări, s. f. Acțiunea de a sulfura și rezultatul ei. – V. sulfura.

SULFURÁRE, sulfurări, s. f. Acțiunea de a sulfura.

sulfurá (a ~) vb., ind. prez. 3 sulfureáză

sulfuráre s. f., g.-d. art. sulfurắrii; pl. sulfurắri

sulfurá vb., ind. prez. 1 sg. sulfuréz, 3 sg. și pl. sulfureáză

sulfuráre s. f., g.-d. art. sulfurării; pl. sulfurări

SULFURÁ vb. I. tr. 1. A acoperi, parțial sau total, cu o peliculă de sulfură un mineral. 2. A trata cu sulfură de carbon boabele de mazăre, de fasole, de cereale etc. atacate de gărgărițe. 3. A injecta în sol sulfură de carbon pentru a combate vătămătorii. [< fr. sulfurer].

SULFURÁRE s.f. Acțiunea de a sulfura și rezultatul ei. [< sulfura].

SULFURÁ vb. tr. 1. a acoperi, parțial sau total, cu o peliculă de sulfură, un mineral. 2. a trata cu sulfură de carbon boabele de mazăre, de fasole, cereale etc. atacate de gărgărițe. 3. a injecta în sol solfură de carbon pentru a combate vătămătorii. (< fr. sulfurer)

A SULFURÁ ~éz tranz. (recolte depozitate, plante, soluri) A trata cu sulfură de carbon (în scopul combaterii bolilor sau vătămătorilor). /<fr. sulfurer