SUFLĂTÓR, (1, 2) suflători, s. m., (3, 4) suflătoare, s. n. 1. S. m. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. S. m. Persoană care cântă la un instrument de suflat. 3. S. n. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme. 4. S. n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. – Sufla + suf. -ător.

SUFLĂTÓR, (1, 2) suflători, s. m., (3, 4) suflătoare, s. n. 1. S. m. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. S. m. Persoană care cântă la un instrument de suflat. 3. S. n. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme. 4. S. n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. – Sufla + suf. -ător.

SUFLĂTÓR1, suflători, s. m. 1. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. Ce-mi trebuie? Opt viori, două violoncele, o violă, un contrabas. Se găsește. Alămuri și suflători, iau de la batalion, de la fanfară. SEBASTIAN, T. 303. 2. Persoană care cîntă la un instrument de suflat.

SUFLĂTÓR2, suflătoare, s. n. 1. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită pentru a forma diverse obiecte. 2. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de aer sau de abur în cutia de fum a unei locomotive, pentru curățirea țevilor de fum și pentru activarea tirajului. ♦ Țeavă scurtă, cu diametrul mic, îndoită în unghi drept, prin care se suflă un curent de aer în dreptul unei flăcări pentru a-i activa arderea; suflai.

suflătór1 (persoană) (su-flă-) s. m., pl. suflătóri

suflătór2 (țeavă, dispozitiv) (su-flă-) s. n., pl. suflătoáre

suflătór (persoană) s. m. (sil. -flă-), (persoane, instrumente) pl. suflătóri

suflătór (țeavă, dispozitiv) s. n. (sil. -flă-), pl. suflătoáre

SUFLĂTÓR s. (MUZ.) (înv.) sunător. (Este ~ la Filarmonică.)

SUFLĂTÓR2 ~i m. Persoană care cântă la un instrument muzical de suflat. /a sufla + suf. ~tor

SUFLĂTÓR1 ~oáre n. tehn. 1) Țeavă prin care sticlarul suflă aer într-o masă de sticlă topită pentru a modela diverse obiecte. 2) v. SUFLAI. [Sil. su-flă-] /a sufla + suf. ~tor

*suflór m. (fr. souffleur). Acela care „suflă” actorilor vorbele pe scenă. – Obișnuit se zice sufleor (eo dift.) Curat rom. ar fi suflător. Dar și maĭ rom. ar fi șoptitor, că așa se zice pe rom.: a șopti cuĭva, nu a sufla, care e un barb. fr.

SUFLĂTOR s. (MUZ.) (înv.) sunător. (Este ~ la Filarmonică.)

suflători, expresie eliptică desemnând grupul instrumentelor de suflat (alămuri* și lemne*) din orchestra simfonică.