SUCCEDÁ, succéd, vb. I. 1. Intranz. A urma imediat după altcineva sau după altceva (în spațiu, în timp). ♦ Refl. A urma unul după altul. 2. Intranz. și tranz. A prelua funcția sau bunurile cuiva prin succesiune; a moșteni. [Var.: (rar) succéde vb. III] – Din fr. succéder, lat. succedere.

SUCCÉDE vb. III v. succeda.

SUCCEDÁ, succéd, vb. I. 1. Intranz. A urma imediat după altcineva sau după altceva (în spațiu, în timp). ♦ Refl. A urma unul după altul. 2. Intranz. și tranz. A prelua funcția sau bunurile cuiva prin succesiune; a moșteni. [Var.: (rar) succéde vb. III] – Din fr. succéder, lat. succedere.

SUCCÉDE vb. III v. succeda.

SUCCEDÁ, succéd, vb. I. (Și în forma succede) 1. Intranz. (Urmat de determinări în cazul dativ sau introduse prin prep. «la») A urma imediat după altcineva sau după altceva, a lua locul altuia. Moartea succede vieții, viața succede la moarte. EMINESCU, O. I 36. Majoritatea poporului îl iubea, ca nici pe unul din cîți l-au preces și i-au succes pe tronul Moldovei. HASDEU, I. V. 48. ♦ Refl. A veni unul după altul, unul în locul altuia. M-am trezit în oraș, unde pulberea și noroiul se succedă cu o regularitate de desperat. NEGRUZZI, S. I 95. 2. Tranz. (Transilv., Bucov., numai în forma succede, de obicei construit cu dativul) A-i reuși cuiva ceea ce a întreprins, a avea succes. Trebuie s-o pîndească ca mîța pe șoarec și, de-i succede a pune mîna pe dînsa, iese din mijlocul cercului. MARIAN, Î. 196. 3. Intranz. (Jur.) A moșteni. – Variantă: succéde (part. succes) vb. III.

SUCCÉDE vb. III v. succeda.

succedá (a ~) vb., ind. prez. 3 succédă; conj. prez. 3 să succeádă

succedá vb., ind. prez. 1 sg. succéd, 3 sg. și pl. succédă; conj. prez. 3 sg. și pl. succeádă

SUCCEDÁ vb. 1. v. perinda. 2. a se perinda, a se vântura. (Multă lume se ~ pe acolo.) 3. a se perinda, a se scurge, a urma, (înv. și pop.) a se petrece. (Mașinile se ~ una după alta.) 4. a se înșira, a se înșirui, a se perinda, a se rândui, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 5. a-i urma. (I-a ~ în funcție.)

SUCCEDÁ vb. v. moșteni.

SUCCÉDE vb. v. izbuti, reuși.

A succeda ≠ a preceda

SUCCEDÁ vb. I. intr. 1. A urma imediat, a veni după, a lua locul cuiva. ♦ refl. A veni, a urma unul după altul. 2. (Jur.) A moșteni. [P.i. succéd, 3,6 -dă, var. succede vb. III. / < fr. succéder, cf. lat. succedere].

SUCCÉDE vb. III. v. succeda.

SUCCEDÁ vb. I. intr. 1. a urma imediat, a veni după, a lua locul cuiva. 2. (jur.) a moșteni. II. refl. a veni, a urma unul după altul. (< fr. succéder, lat. succedere)

A SUCCEDÁ succéd 1. intranz. A urma înlocuind (în timp sau în spațiu). Ziua succedă nopții. 2. tranz. pop.A substitui în timp (preluând obligațiile). A-l ~ pe președinte. /<fr. succéder, lat. succedere

A SE SUCCEDÁ pers. 3 se succéd intranz. A se substitui pe rând, consecutiv (în timp); a se rândui. /<fr. succéder, lat. succedere

succede v. 1. a urma: ne succedem generații și ne credem minunați EM.; 2. a reuși.

*succéd și -éz a -á v. intr. (fr. succéder, d. lat. suc-cédere. V. cedez, purced). Urmez, vin pe urmă, ĭaŭ locu: viiĭ succedează morților, Bogdan succedă luĭ Ștefan cel Mare. V. refl. Urmez unu după altu; zilele și nopțile se succed. – Se zice și a succede, el a succes, și maĭ ales succeadă. A-țĭ succede (uzitat maĭ ales în Trans.), a reuși: nu ĭ-a succes să ajungă acolo.

SUCCEDA vb. 1. a defila, a se perinda, a se prefira, (fig.) a se derula. (Copacii i se ~ prin fața ochilor.) 2. a se perinda, a se vîntura. (Multă lume se ~ pe acolo.) 3. a se perinda, a se scurge, a urma, (înv. și pop.) a se petrece. (Mașinile se ~ una după alta.) 4. a se înșira, a se înșirui, a se perinda, a se rîndui, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 5. a-i urma. (I-a ~ în funcție.)

succeda vb. v. MOȘTENI.

succede vb. v. IZBUTI. REUȘI.