Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru stupărie

STUPĂRÍE, stupării, s. f. (Rar) Stupină. – Stup + suf. -ărie.
STUPĂRÍE, stupării, s. f. (Rar) Stupină. – Stup + suf. -ărie.
STUPĂRÍE, stupării, s. f. Prisacă. Pe atunci era crîng cu stupării pe valea Urluiului. STANCU, D. 218. Avusese o stupărie vestită în tot județul. REBREANU, I. 82.
stupăríe s. f., art. stupăría, g.-d. art. stupăríei; pl. stupăríi, art. stupăríile
stupăríe s. f., art. stupăría, g.-d. art. stupăríei; pl. stupăríi, art. stupăríile
STUPĂRÍE s. 1. v. prisacă. 2. v. apicultură.
STUPĂRÍE ~i f. 1) Meseria de stupar. 2) Loc unde se țin stupii; prisacă; albinărie. [G.-D. stupăriei] /stup + suf. ~ărie
stupărie f. l. mulțime de stupi; 2. stupină.
stupăríe f. (d. stup). Mulțime de stupĭ. Locu unde se țin stupiĭ vara (stupină, prisacă).
STUPĂRIE s. 1. albinărie, prisacă, stupină, (rar) prisăcărie. (S-a dus la ~ să colecteze mierea.) 2. albinărie, albinărit, apicultură, prisăcărie, prisăcărit, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~.)

Stupărie dex online | sinonim

Stupărie definitie

Intrare: stupărie
stupărie substantiv feminin