STUPEFIÁ, stupefiez, vb. I. Tranz. A produce uimire; a ului, a năuci, a surprinde. [Pr.: -fi-a] – Din fr. stupéfier.

STUPEFIÁT, -Ă, stupefiați, -te, adj. încremenit de mirare; uimit, uluit. [Pr.: -fi-at] – V. stupefia.

STUPEFIÁ, stupefiez, vb. I. Tranz. (Livr.) A produce uimire; a ului, a năuci, a uimi. [Pr.: -fi-a] – Din fr. stupéfier.

STUPEFIÁT, -Ă, stupefiați, -te, adj. (Livr.) Încremenit de mirare; uimit, uluit. [Pr.: -fi-at] – V. stupefia.

STUPEFIÁ, stupefiez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A produce uimire, a ului. – Pronunțat: -fi-a.

STUPEFIÁT, -Ă, stupefiați, -te, adj. (Franțuzism) Încremenit de mirare, uimit, uluit. – Pronunțat: -fi-at.

stupefiá (a ~) (livr.) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 stupefiáză, 1 pl. stupefiém (-fi-em); conj. prez. 3 să stupefiéze; ger. stupefiínd (-fi-ind)

stupefiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. stupefiéz, 3 sg. și pl. stupefiáză, 1 pl. stupefiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. stupefiéze; ger. stupefiínd (sil. -fi-ind)

STUPEFIÁ vb. 1. v. uimi. 2. a năuci, a uimi, a ului. (Vestea aflată l-a ~.)

STUPEFIÁT adj. 1. v. crucit. 2. v. uimit.

STUPEFIÁ vb. I. tr. A uimi, a ului, a năuci. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. stupéfier, cf. lat. stupefacere < stupor – uluire, facere – a face].

STUPEFIÁ vb. tr. a produce uimire, a ului, a năuci; a sidera. (< fr. stupéfier)

A STUPEFIÁ ~éz tranz. A uimi peste măsură; a ului. /<fr. stupéfier

STUPEFIÁT ~tă (~ți, ~te) Care a fost supus stupefierii; uimit; uluit. [Sil. -fi-at] /v. a stupefia

STUPEFIA vb. 1. a minuna, a surprinde, a uimi, a ului. (Ce-mi spui tu pur si simplu mă ~.) 2. a năuci, a uimi, a ului. (Vestea aflată l-a ~.)

STUPEFIAT adj. 1. crucit, minunat, perplex, surprins, uimit, uluit. 2. năuc, năucit, perplex, uimit, uluit.