13 definiții pentru stupefiant
STUPEFIÁNT, -Ă, stupefianți, -te,
adj.,
s. n. (Substanță din categoria drogurilor) care produce alterări ale funcțiilor psihice. ♦ (Substanță medicamentoasă) care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde;
p. gener. (substanță) care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de dependență; drog. [
Pr.: -fi-ant] – Din
fr. stupéfiant. STUPEFIÁNT, -Ă, stupefianți, -te,
adj.,
s. n. (Substanță medicamentoasă) care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde;
p. gener. (substanță) care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de obișnuință; drog. [
Pr.: -fi-ant] – Din
fr. stupéfiant. STUPEFIÁNT, -Ă, stupefianți, -te,
adj. (Despre anumite substanțe toxice) Care, introdus în organism, produce la început un efect amețitor, urmat de o stare de euforie trecătoare, iar folosit în mod sistematic duce la o intoxicare lentă a organismului. ◊
Fig. Unele cărți sînt stupefiante... cărți menite să adoarmă conștiința omenirii suferinde, să prelungească alături cu alcoolul și opiumul mizeria și robia celor care muncesc fără nădejde. SADOVEANU, E. 43. ◊ (Substantivat,
n.) O descindere într-un cuibar de stupefiante. C. PETRESCU, C. V. 297. ◊ Beție cu stupefiante
v. beție. – Pronunțat: -fi-ant.
stupefiánt1 (-fi-ant)
adj. m.,
pl. stupefiánți;
f. stupefiántă,
pl. stupefiánte
stupefiánt2 (-fi-ant)
s. n.,
pl. stupefiánte
stupefiánt adj. m. (sil. -fi-ant), pl. stupefiánți; f. sg. stupefiántă, pl. stupefiánte stupefiánt s. n. (sil. -fi-ant), pl. stupefiánte STUPEFIÁNT adj., s. 1. adj. v. uimitor. 2. s. drog, halucinogen. (Trafic de ~e.) STUPEFIÁNT, -Ă adj.
1. Care uimește, uluitor.
2. (Med. și s.n.) (Substanță) care dă organismului o stare de amorțeală, producând o stare de euforie trecătoare. [Pron. -fi-ant. / < fr. stupéfiant].
STUPEFIÁNT, -Ă I.
adj. care uimește, uluitor. II.
s. n. substanță toxică (opiu, cocaină, heroină etc.) care inhibă centrii nervoși, producând o stare de euforie trecătoare. (< fr. stupéfiant)
STUPEFIÁNT1 ~tă (~ți, ~te) (despre substanțe) Care stupefiază; cu proprietatea de a stupefia; uluitor. [Sil. -fi-ant] /<fr. stupéfiant STUPEFIÁNT2 ~e n. Substanță care inhibă centrii nervoși și care, folosită des, duce la obișnuință; drog. [Sil. -fi-ant] /<fr. stupéfiant STUPEFIANT adj., s. 1. adj. surprinzător, uimitor, uluitor. (S-a întîmplat un lucru ~.) 2. s. drog. (Trafic de ~e.) Stupefiant dex online | sinonim
Stupefiant definitie
Intrare: stupefiant
stupefiant adjectiv substantiv neutru