13 definiții pentru strălucitor
STRĂLUCITÓR, -OÁRE, strălucitori, -oare,
adj. 1. Care strălucește, care împrăștie lumină; strălucit, lucitor.
2. (Despre ochi, privire, față) Plin de strălucire, expresiv, luminos. ♦ (Despre culori) Viu, violent.
3. Fig. Fastuos, splendid. –
Străluci +
suf. -tor.
STRĂLUCITÓR, -OÁRE, strălucitori, -oare,
adj. 1. Care strălucește, care împrăștie lumină; strălucit, lucitor.
2. (Despre ochi, privire, față) Plin de strălucire, expresiv, luminos. ♦ (Despre culori) Viu, violent.
3. Fig. Fastuos, splendid. –
Străluci +
suf. -tor.
STRĂLUCITÓR, -OÁRE, strălucitori, -oare,
adj. 1. Care împrăștie lumină, care strălucește; lucitor. Pe umeri simt crescînd aripi De vultur, nu aripi de înger... Iar cînd voi vrea mai mult să vreu, M-oi repezi nebun în soare Și am s-aprind penetul meu În flacăra-i strălucitoare. BENIUC, V. 12. Scînteile strălucitoare ale licuricilor. ODOBESCU, S. III 20. ♦ Care răsfrînge lumină, care sclipește; scînteietor. În depărtare Oltul, trecînd în lungul cîmpiilor, se zărește strălucitor și tînăr. BOGZA, C. O, 190. Fereastra ce dădea în curte păstra o culoare alburie și în cadrul ei se îmbulzeau și se întreceau fulgi strălucitori de zăpadă. REBREANU, R. I 245. Asfințește. Printre ramuri Aurite-n foc de soare, Tremură nenumărate Mici ferești strălucitoare. IOSIF, PATR. 20. De departe se văd turnurile strălucitoare ale Iașilor. EMINESCU, N. 50. ◊
Fig. Pare-o navă fermecată Ce-a ancorat aici, sub munte... A așteptat în nopți senine Strălucitoarea dimineață, Cînd din adîncul apei line S-a ridicat la suprafață. TOPÎRCEANU, B. 29. Era o vreme strălucitoare. CARAGIALE, O. III 92.
2. (Despre ochi, privire, față) Plin de strălucire, expresiv, luminos. Prezida palid, atent, cu ochii strălucitori ca niște spini de diamant. GALACTION, O. I 95. ♦ Sticlos. Tremura cu ochii strălucitori de friguri. DUMITRIU, N. 157.
3. Splendid, fastuos. Bordeiul moșneagului se prefăcuse într-un palat mult mai strălucitor decît al împăratului! CREANGĂ, P. 85.
strălucitór adj. m.,
pl. strălucitóri;
f. sg. și
pl. strălucitoáre
strălucitór adj. m., pl. strălucitóri; f. sg. și pl. strălucitoáre STRĂLUCITÓR adj. 1. v. intens. 2. luminos, (rar) străluminat. (Unsoare ~.) 3. luminos, scânteietor, (înv. și reg.) vederos, (reg.) stelos. (Un astru ~.) 4. luminos, radios. (O dimineață ~oare.) 5. v. viu. 6. v. sclipitor. 7. scăpărător, scânteietor, sclipitor, (rar) sticlitor. (Ochi ~.) 8. v. minunat. 9. v. grandios. 10. v. fastuos. 11. strălucit, (livr.) briant, eclatant, (fig.) răsunător. (Un discurs ~; un succes ~.) STRĂLUCITÓR adj. v. celebru, faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit. STRĂLUCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care strălucește; care răspândește lumină în jur; luminos; lucitor. Soare ~. 2) (despre obiecte) Care reflectă, răsfrânge lumina. Oglinzi ~oare. 3) (despre ochi, privire, expresia feței) Care exprimă satisfacție; fericit; radios. 4) fig. Care se distinge prin fast; fastuos. Palat ~. /a străluci + suf. ~tor strălucitor a. care strălucește.
strălucitór, -oáre adj. Lucitor, care strălucește: un soare strălucitor, o fată strălucitoare de bucurie. – În Ps. S.
înlucit. strălucitor adj. v. CELEBRU. FAIMOS. ILUSTRU. MARE. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT. STRĂLUCITOR adj. 1. intens, mare, puternic, tare, viu. (O lumină ~.) 2. luminos, (rar) străluminat. (Un soare ~.) 3. luminos, scînteietor, (înv. și reg.) vederos, (reg.) stelos. (Un astru ~.) 4. luminos, radios. (O dimineață ~.) 5. intens, viu, (fig.) aprins. (Culori ~.) 6. lucios, lucitor, scînteietor, sclipitor, strălucit, (rar) luciu, (înv. și reg.) strălucios. (Un diamant ~.) 7. scăpărător, scînteietor, sclipitor, (rar) sticlitor. (Ochi ~.) 8. minunat, splendid, (livr.) magnific, mirific, paradiziac, (pop.) mîndru, (înv.) preafrumos. (Un peisaj ~.) 9. grandios, măreț, splendid, (înv.) vederos. (Un spectacol ~ se înfățișa privirii.) 10. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucit, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai ~; o nuntă ~.) 11.* strălucit, (livr.) briant, eclatant, (fig.) răsunător. (Un discurs ~; un succes ~.) Strălucitor dex online | sinonim
Strălucitor definitie