11 definiții pentru strujan
STRUJÁN, strujeni,
s. m. Tulpina porumbului cu frunze cu tot, după ce a fost tăiată de la pământ și s-au cules știuleții. –
Struji +
suf. -an.
STRUJÁN, strujeni,
s. m. Tulpina porumbului cu frunze cu tot, după ce a fost tăiată de la pământ și s-au cules știuleții. –
Struji +
suf. -an.
STRUJÁN, strujeni,
s. m. (
Mold.,
Transilv.) Tulpina porumbului cu frunze cu tot, după ce a fost tăiată de la pămînt și s-au cules știuleții.
V. cocean. Visam o pescuire minunată stînd cu ochii ațintiți asupra plutei de strujan. SADOVEANU, N. F. 53. Stau la masă vînătorii. Toți cu pușca lîngă geantă, Guralivi și orășeni, Pun o pată discordantă Pe căpița de strujeni. TOPÎRCEANU, P. 214. Și părul său de aur în crețuri lungi se lasă Ca pe strujanul verde un caier de mătasă. ALECSANDRI, O. 211. –
Pl. și: strujani (GALAN, Z. R. 51, ȘEZ. IV 239).
struján s. m.,
pl. strujéni
struján s. m., pl. strujéni STRUJÁN ~éni m. Tulpină de porumb cu tot cu frunze (și cu pănuși) după culegerea știuleților; hlujan; cioclej. /a struji + suf. ~an struján, strujéni, s.m. (reg.) 1. tulpina porumbului cu frunze cu tot, după ce a fost tăiată de la pământ și s-au cules știuleții. 2. buruiană mare. 3. cotor de mătură uzată. 4. frunza verde a cepii. strujan m. Mold. cocean al firului de porumb: părul său se lasă ca pe strujanul verde un caier de mătasă AL. [Tras din slovean STRUG, cotor].
struján (Mold.) și
turján (Trans.) m. (ung. torzs, torzsa, strujan; törzs, trunchĭ). Cotor de popușoĭ: o colibă de strujenĭ (pl. în -enĭ, după cocean, -enĭ ș. a.). – În Trans. și tujlean și tuleŭ, în Mold. nord hluj, hlujan și cĭoclej, în sud cĭocan, în Munt. cocean.
Strujan dex online | sinonim
Strujan definitie
Intrare: strujan
strujan substantiv masculin